Primari de falimente

Dacă ar fi după mine, aş pune alegerile numai toamna-iarna. Nu neapărat fiindcă în sezonul rece şi ploios nu se votează pe mititei şi bere, ci mai ales pentru că atunci tot românul simte ce bine-i să aibă asfalt ca să nu îşi ude picioarele, încălzire ca să nu dârdâie în case şi apă caldă să se îmbăieze. Toate, binefaceri ale unui trai civilizat, care nu vin de la sine, ci din buna gospodărire a localităţilor, şi care ar trebui să definească nu doar marile oraşe (în cel mai mare, Bucureşti, crapă toate reţelele, dar încep şi în altele), ci şi aşezările rurale. 

Anul ăsta, scrutinul local s-a nimerit să fie toamna. Şi, ce să vezi, dacă oamenii gospodari acum îşi umplu cămările, "gospodarii" celor mai multe comune şi orăşele acum se trezesc cu vistieriile golite. Săptămâna trecută, Guvernul a plătit 1,3 miliarde lei pentru salariile şi facturile a 2.858 primării care nu îşi pot finanţa propria funcţionare (salarii, iluminat, salubrizare etc.) şi pe a instituţiilor subordonate (şcoli, grădiniţe, poliţie locală, cămine culturale ş.a.m.d.). De cofinanţarea proiectelor pentru dezvoltare, în aceste condiţii, nici pomeneală, de vreme 88,5% din comunele şi oraşele patriei nu se pot susţine singure.

Le finanţăm noi, toţi, decontând atât populismul din anii ’90, când o comună se spărgea în 3-4 ca să fie mai multe primării (cu secretarele, amploaiaţii şi privilegiile aferente, de la telefoane la maşini de serviciu), cât şi mita legiferată de Dragnea-PSD în 2017, când primăriile au primit liber să-şi fixeze singure salariile şi să facă angajări cât cuprinde, fără ca serviciile oferite cetăţenilor să se fi îmbunătăţit. Un an, doi, trei, primarii au "rezolvat" găurile din bugete ba gudurându-se pe lângă şefii de partid, să le dea bani prin rectificări de bugete judeţene şi naţionale, ba stopând investiţiile.

Harababura e mare şi în Bihor, unde avem 100 de primării din care nu ştim câte îşi produc singure banii necesari funcţionării (din nou, nu vorbesc despre investiţii) şi câte sunt "salvate" cu "echilibrări" de la Consiliul Judeţean. Putem bănui, pentru că totuşi suntem în Ardeal, că nu 85% sunt falimentare, dar vreo 40 tot or fi. Şi, culmea, locuitorii lor, la fel ca toţi ceilalţi, îşi aleg peste două săptămâni edilii care niciodată nu-şi vor pune problema de unde le vin lefurile. 

Mi-ar plăcea ca, dacă acum nu se discută asta, măcar pentru alegerile parlamentare să se lanseze tema de dezbatere, şi-aş vrea să văd un partid suficient de curajos încât să anunţe că vrea şi să restructureze instituţiile publice (prin concedierea surplusului de tăietori de frunze la câini), şi să facă reforma administrativ-teritorială (prin comasarea de comune). Pentru cea din urmă e nevoie de modificarea Constituţiei, adică de o majoritate în Parlament de două treimi. Ce ironie, fix ca la consiliile locale, deci mari şanse nu prea sunt. Un cerc vicios care produce sărăcie şi risipă...