Orlando da Vinci

Ministrul Finanţelor, Eugen Orlando Teodorovici, a fost joia trecută în Oradea, devenind primul ministru care a trecut pe aici în ultimele trei decenii fără să oprească măcar la instituţia locală din subordinea sa, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice. A vizitat în schimb o fabrică privată, s-a întâlnit cu "oameni de afaceri" (mai toţi, de fapt, membri PSD), cu activul de partid şi cu tineri simpatizanţi.

Prezenţa jurnaliştilor n-a fost acceptată decât la sediul PSD Bihor, la o conferinţă de presă, unde demnitarul a avut o prestaţie deloc demnă de poziţia pe care, încă, o deţine. Plin de sine şi pus pe miştocăreală ca un fante de Pantelimon, a vorbit despre buget lăudându-se că l-a "închis" (a se citi cosmetizat), aşa încât să se încadreze în ţinta de deficit, pe când "iresponsabilii" care au dat jos Guvernul vor face numai rele (tăieri), acuzând "greaua moştenire" pe care le-a lăsat-o.

Evident, jurnaliştii orădeni nu sunt specialişti în Finanţe, dar au reuşit să-i pună câteva întrebări corecte. Dacă tot a lovit economia cu faimoasa OUG 114/2018, urmărind, chipurile, închiderea portiţelor prin care multinaţionalele îşi exportau profiturile, dar în realitate a determinat scumpiri în lanţ (de la construcţii la energie), cu ce "scor" s-a încheiat meciul între corporaţii şi Guvern, l-a întrebat un gazetar. Răspunsul? Ba fanfaronade cu jargon de specialitate pe care n-a ştiut să-l "traducă", ba acuze că firmele româneşti îmbogăţesc străinii  deoarece cumpără maşini de import (chiar, el are Logan sub fund?), în niciun caz n-a furnizat o cifră care să fi fost încasată la buget altfel decât prin inventarea de noi taxe.  

În ce mă priveşte, l-am întrebat pe ministru ceva practic: de ce, după 3 ani de mandat, sistemele informatice ale Finanţelor înseamnă calculatoare vechi şi neconectate la bazele de date ale celorlalte instituţii unde cetăţeanul face plăţi, de la primării şi Poliţie până la CAS, Casa de Pensii, etc. Răspunsul ministrului a fost de Gâgă: a "rezolvat" achiziţia de calculatoare şi servere noi, a căror interconectare va fi cea mai lejeră treabă, floare la ureche pentru succesorul său. Asta, deşi orice neofit înţelege că nu-i mare sfârâială să cumperi scule, ci să le dai sens, să le legi prin aplicaţii în sisteme aşa încât instituţiile să nu mai plimbe cetăţenii de la Ana la Caiafa, iar statul să reducă evaziunea.

Pentru că în rest ministrul s-a dedicat tocării viitorului Guvern, la final mi-am permis să-i adresez lui Teodorovici o întrebare personală, pe care mi-a provocat-o prin pretenţia sa de a le şti pe toate, nu numai Finanţele: Mai e cineva, în afară de Leonardo da Vinci, de Pico della Mirandola şi de el însuşi, care să le ştie pe toate câte sunt, ba chiar şi ceva pe deasupra? Mi-a răspuns, fără nicio ezitare, că nu! Spectaculos din partea unui membru al Guvernului Dăncilă, plin de agramaţi, dar totuşi inacceptabil, nici măcar în glumă. Ajunge că avem miniştri incompetenţi, nu-i cazul să fie şi bufoni.