Oricât ai fi de indiferent la politică, de scufundat în hobby-uri, ahtiat după carieră, egoist ori pur şi simplu de limitat, nu poţi să nu te bucuri că România a ieşit, în sfârşit, la proteste, şi că mai vrea ceva şi după demisiile lui Ponta şi Piedone. E adevărat, s-a trezit doar o parte, nici nu se putea altfel, dar partea asta îi obligă pe toţi la reflecţie.
După 26 de ani de entuziasme şi dezamăgiri succesive, tot mai rare şi acestea, după ce mai ales în cei din urmă am crezut că scapă cine poate şi că fiecare se poate descurca pe cont propriu, eventual speculând portiţe, descoperim că bolile societăţii ne ating pe toţi şi că oricine poate muri din vina sistemului, a politicienilor. Aşa că a ieşi să strigi împotriva lor e semn de sănătate curată, simptomul că măcar instinctul de apărare încă funcţionează.
Ieşitul în stradă e, însă, partea cea mai uşoară. Problema e ce vrei, ce strigi când ieşi în stradă şi ce faci după. Piaţa a băgat spaima în oasele politicienilor, dar nu e suficient. Ba e chiar vătămător când e manipulată ori e mânată de prostie. Şi din astea am văzut din belşug. Cum să scandezi că partidele trebuie desfiinţate şi visezi democraţie? Cât de zdravăn eşti propunând înlocuirea lor cu "independenţi" aleşi prin campanii finanţate de la buget şi să te plângi că banii nu ajung pentru asfalt, medicamente, manuale? Cât bun-simţ e în revendicarea ca niciun demnitar, nici măcar preşedintele, să nu aibă coloană oficială, dar să le ceri să se mişte cu talent? Dar blestemarea pauşală a tuturor cum se împacă cu speranţa implicării celor buni, cu riscul ca tot tu să-i umpli apoi cu noroi? Cum să ceri demiterea tuturor primarilor şi consilierilor, dar să pretinzi autonomie locală? Cum să ceri Simona Halep premier şi să aştepţi competenţă?
Enormităţi am auzit şi de la analiştii neamului. Unul îl acuza pe preşedinte de prostie ori ticăloşie pentru că "s-a consultat" şi cu "societatea civilă". Dar nu strada a cerut să fie ascultată? Şi dacă preşedintele s-ar fi dus spre ea, nu s-ar fi trezit că se dă popular în băi de mulţime ori că vrea să "confişte" revoluţia?
Nu pot să nu remarc, pe de altă parte, provincialismul protestelor locale. Oricât de entuziaşti ar fi protestatarii în Oradea ori Galaţi, nu ar fi mai eficienţi renunţând la mimetism şi patetism ("Bucureşti, nu uita, Oradea-i de partea ta"), ci luându-şi ţinte locale? Cum să scandezi contra lui Piedone dacă te enervează iureşul lui Bolojan, lentoarea lui Popa, parşivenia lui Mang? Cum să strigi "Cinste lor, cinste salvatorilor" şi să nu-ţi aminteşti că Ambulanţa din Bihor e condusă de un colonel UNPR ori că Protecţia Mediului lucrează la ordinul PSD?
Dacă vrem o "ţară ca afară" şi a "lucrului bine făcut", mai trebuie ceva: să ne implicăm civic permanent, nu doar în crize şi la alegeri. În fond, şi sportivii participă la Olimpiade tot o dată la patru ani, dar se antrenează în fiecare zi. La fel ca ei, am avea de câştigat cu toţii dacă am fi cetăţeni adevăraţi zi de zi, nu "pe sărite", şi mai ales dacă am lupta nu doar "anti", ci măcar din când în când şi "pentru" noi, şi cu noi înşine.
Citiţi şi articolul Revoluţia #Colectiv: Sufletul protestelor de la Oradea - câţiva liceeni care şi-au convins mii de concitadini să iasă din case
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.