Orădeanca Beatrice Mahler, managerul Institutului Marius Nasta: Nu vreau un nou lockdown. Oradea știe să se organizeze

Originară din Oradea, unde a absolvit Liceul Sanitar şi Facultatea de Medicină şi Farmacie, după care a început stagiatura la Spitalul Judeţean, dr. Beatrice Mahler este una dintre cele mai ascultate voci medicale pe tema pandemiei Covid.

În ciuda programului încărcat, specialistul a oferit cititorilor BIHOREANULUI explicaţii despre noul "val" de infectări, vorbind despre oboseala acumulată de angajaţii spitalelor şi reacţia acestora la recentele proteste, despre necesitatea testării cât mai ample, tratarea sechelelor post-Covid, dar şi a bolnavilor cronici, despre mortalitatea Covid şi despre rolul vaccinării ca soluţie optimă împotriva îmbolnăvirii.

  - Al treilea val al pandemiei loveşte serios şi România. S-au relaxat prea mult oamenii şi autorităţile? Sau virusul are o contagiozitate sporită?

- Eu cred că explicaţia constă mai ales în contagiozitatea şi agresivitatea mare a mutaţiilor. Acum avem cel puţin trei tulpini care circulă, predomină cea britanică, dar există şi cea sud-africană, şi cea braziliană, despre care ştim că are capacitatea de a reinfecta 70% din persoanele care au avut SARS-CoV-2 şi din păcate avem tot mai multe reinfectări.

Pe de altă parte, oamenii se prezintă târziu la medic. Eu am observat două tablouri de evoluţie a bolnavilor, diametral opuse. Unii intră în furtuna de citochine după tabloul pe care l-am văzut anul trecut, în ziua a 6-a, a 7-a, o altă categorie către finalul perioadei de izolare, în a 12-a, a 14-a zi, când brusc, în doar câteva ore, ajung de la saturaţii care nu ne alarmează la valori foarte mici, sosind în spital extrem de afectaţi şi pentru unii nu totdeauna reuşeşti să mai faci ceva. Mulţi intră direct în Terapie Intensivă, şi sunt persoane despre care n-aş spune că sunt vârstnice, pentru că au sub 60 de ani.

"Nu ar trebui să ne afecteze ce se întâmplă în stradă"

- Cum vedeţi recentul val de proteste anti-restricţii, exprimat parţial şi la adresa doctorilor, consideraţi "asasini" şi "hoţi", instrumente ale "dictaturii"?

- Majoritatea medicilor facem această meserie din dăruire şi nu ar trebui să ne afecteze ce se întâmplă în stradă, pentru că avem conştiinţa curată şi ne facem treaba cât putem de bine. Pacienţii ştiu asta şi primim mesaje de mulţumire din partea lor, care ne ajută să mergem mai departe, pentru că nu este o perioadă uşoară nici pentru noi. Pe de altă parte, şi noi suntem parte a acestei societăţi, nici nouă nu este uşor, apropo de restricţii, dar ele au rostul lor. Colegii mei nu comentează protestele, dar sunt conştienţi că rolul nostru e să rămânem lângă bolnav.

- În ce stare se află medicii, prinşi între epuizare şi contestare? Riscă oboseala lor să provoace greşeli în tratarea pacienţilor?

- Ca să evităm greşeala, care este omenească, discutăm totdeauna în echipă cazurile dificile. Pacienţii au un medic curant, dar sunt văzuţi şi de alţi colegi, să nu ne scape lucruri din cauza oboselii. De altfel, în această perioadă suntem atât de implicaţi încât acum nu mai simţim oboseala, o vom simţi după ce va veni acalmia, cum s-a întâmplat în toamnă, când numărul de infectări scădea. Abia atunci şi-au putut lua şi colegii concedii medicale, pentru că unii au fost afectaţi de burn-out, unul emoţional, nu neapărat fizic, după cum a reieşit din chestionarele psihologice aplicate în spital.

Complicaţiile Covid sunt sistemice

- Există planuri pentru tratarea pacienţilor post-Covid? Care sunt "sechelele" cele mai frecvente? Ce persoane sunt mai expuse?

- Nu avem doar planuri pentru tratarea post-Covid, ci o şi facem. Legat de complicaţiile provocate de infecţie, acestea nu sunt doar pulmonare, ci sistemice, deci necesită suport şi din partea altor specialităţi medicale. Pacienţii post-Covid au parestezii, au senzaţia de furnicături în mâini şi picioare, sentimentul că nu pot gândi la fel ca înainte, fenomene între zona neurologică şi psihiatrică. La Marius Nasta facem recuperare post-Covid de anul trecut, pentru că, fiind spital pavilionar, ne-am organizat activitatea ca să rămânem deschişi pentru toate categoriile de pacienţi, Covid şi non-Covid. Iniţial am avut un pavilion Covid, ulterior extins, şi am păstrat unul de Pneumologie şi unul de Tuberculoză. Mulţi dintre cei internaţi în zona Covid au fost mutaţi ulterior pe non-Covid nu doar pentru că presiunea internărilor în Covid este foarte mare, ci şi pentru că recuperarea funcţiei respiratorii nu are loc imediat după negativare, astfel că tratamentul trebuie să continue.

- Bolnavii cronic acuză restrângerea accesului la servicii medicale. Ce se întâmplă, de pildă, cu cei care au afecţiuni pulmonare oncologice?

- La noi paturile pentru pacienţii oncologici au fost alocate Covid, dar ne-am ocupat de ei în spitalizarea de zi la un nivel similar celui din 2019. Din păcate, însă, au fost şi bolnavi oncologici care s-au prezentat prea târziu la spital, doar pentru diagnostic, şi multă terapie nu s-a mai putut face pentru unii dintre ei, care erau în stadii avansate.

"În România nu se moare de Covid mai mult"

(foto: Digi24.ro)

- În Oradea, Spitalul Municipal a fost reorganizat ca să trateze exclusiv bolnavii de Covid din tot judeţul. Consideraţi că e eficient aşa, sau ar trebui ca toate spitalele să primească şi bolnavi Covid?

- La iniţiativa Colegiului Medicilor şi a unor organizaţii ale pacienţilor, Ministerul Sănătăţii a făcut demersuri pentru a se crea zone Covid în toate spitalele, pentru a se trata şi pacientul cronic. La Marius Nasta am împărţit zonele şi echipele în trei grupe, două luni lucrează în Pneumologia non-Covid, a treia lună intră în zona Covid, asta nu doar pentru a reduce uzura personalului din Covid, ci şi fiindcă e foarte important ca medicul să nu piardă contactul cu patologia pentru care s-a format. Cred că am găsit un echilibru şi cred că e important să ne adaptăm pentru ca pacientul să aibă acces la medic.

În ce priveşte organizarea sistemelor sanitare locale, cred că depinde de managementul şi de resursele existente. Oradea, unde există spital monobloc dedicat Covid, poate fi dată exemplu ca oraş care ştie să se organizeze. Eu asta văd de aici când mă uit spre Oradea şi când vorbesc cu colegii din Oradea.

- La ce nivel este mortalitatea Covid în ATI în România comparativ cu alte ţări? Unii spun că la noi se moare mai mult.

- Prima oară când s-a vorbit despre mortalitatea Covid, la noi s-a vorbit despre 80%, apoi am coborât la 60%, în ianuarie şi mai mult, la 34%. Eu cred că mortalitatea poate fi comparată doar ţinând cont de măsurile terapeutice aplicate în diferitele etape ale pandemiei. La început, pacientul în ATI era abordat, nu doar la noi, ci peste tot, ca unul cu o pneumonie care, dacă era pus în repaos şi ventilat, putea fi detubat. Ne-am lovit apoi de un mecanism fiziopatologic complet diferit şi am avut două constante care au dărâmat această abordare. Prima, terapia cu cortizon, pe care pacientul o necesită deoarece acesta scade inflamaţia plămânului, dar în timp produce miopatie şi scade forţa organismului de a respira singur. A doua, pacientul intubat care nu reuşeşte să-şi reia funcţia pulmonară din cauza complicaţiilor trombotice. Aceste două mecanisme pe care nu le cunoşteam la început au făcut ca în toamnă abordarea în ATI să difere, ventilaţia non-invazivă cu sisteme Hi-Flow să devină prioritară, iar intubarea să rămână soluţia extremă, când efectiv nu ai alta.

În concluzie, nu se poate compara mortalitatea din noiembrie cu cea din mai şi nici nu se poate spune că în România se moare de Covid mai mult, pentru că noi am adaptat tot ce este mai nou în materie de abordare a terapiei. Diferenţa între noi şi alţii constă mai degrabă în personalul disponibil la patul pacientului.

"Încurajez testarea cât mai aproape de pacient"

- De câteva luni se foloseşte destul de mult testarea antigen, dar DSP-urile spun că utilizatorii nu anunţă rezultatele pozitive. Ce aţi remarcat în legătură cu acest lucru?

- Din păcate, testele rapide utilizate acasă nu pot fi înregistrate în sistemul naţional de testare, pentru că nu sunt recunoscute. Eu, dacă am simptomatologie şi mă testez acasă, iar rezultatul îmi iese pozitiv, chiar dacă sun la DSP, nu pot fi înregistrat, pentru că testul trebuie făcut într-o unitate medicală. Oamenii se testează acasă şi nu cheamă Ambulanţa ca să fie testaţi la domiciliu, iar rezultatul să fie înregistrat şi să urmeze o anchetă epidemiologică.

Suntem de vină fiindcă nu am explicat suficient tuturor că orice test rapid care va fi urmat de o anchetă epidemiologică aduce în final la depistarea corectă a contacţilor, căci nu ajunge să ştiu doar eu că am boala asta, e foarte important să anunţ şi vecinul cu care m-am întâlnit, să-i spun: "Ai grijă că eu sunt pozitiv, s-ar putea ca în următoarele 14 zile să fii şi tu". Deci lucrurile trebuie făcute organizat, inclusiv testarea, pentru a fi posibilă apoi ancheta epidemiologică şi evitarea răspândirii infecţiilor.

- În asemenea condiţii, sunt testele rapide de încurajat? Ministerul le vrea acum în farmacii...

- Eu încurajez testarea cât mai aproape de pacient, deci şi cea rapidă. Trebuie să scoatem testarea rigidă, doar în spitale, pentru că oamenii nu merg să stea la coadă la spitale pentru testare. Mi se pare normal, mai ales acum, când un simptomatic poate fi depistat rapid, să folosim testarea rapidă, cu condiţia ca ea să aibă finalitate, adică pacientul să fie înregistrat. Deci trebuie să mergem către el, nu să aşteptăm să vină el la noi, iar farmacia este o soluţie. Dacă în farmacii se vor crea circuite separate şi testele vor fi înregistrate, vom avea o imagine mai bună a infectărilor.

"Fiecare viaţă înseamnă tatăl, fratele, sora, soţul, fiica sau fiul cuiva"

- Ce ar trebui să facă cineva, odată confirmat pozitiv? La ce să fie atent dacă alege să nu se interneze, pentru a preveni totuşi agravarea stării de sănătate?

- În primul rând să ia legătura cu un medic, care îl va monitoriza şi care poate lua decizii corecte în funcţie de evoluţie, putând recomanda internarea, dacă e nevoie, înainte ca aceasta să devină îngrijorătoare.

- Sunt raţionale restricţiile recent impuse, de pildă reducerea programului magazinelor şi a intervalului în care oamenii pot circula? Sau ar fi mai utile altele? S-ar impune, poate, o nouă stare de urgenţă?

- Eu nu vreau un nou lockdown, ar însemna restricţii şi pentru pacientul cronic, căruia şi aşa îi este frică să vină în spital. Despre restricţii vă pot spune că autorităţile au date complete şi evaluează măsurile pe care le iau şi în concordanţă cu poporul pe care îl au, şi conform unor analize şi predicţii. Eu nu am acces la aceste date, de aceea nu îmi permit să le comentez. Ştiu că sunt neplăcute, inclusiv pentru medici, pentru că şi noi trăim în lumea asta şi ne supunem restricţiilor. Dar când vezi ce se întâmplă în spitale, când ştii că abia ai externat un pacient şi patul e ocupat imediat de altul, când îţi vin oameni cu saturaţie de 60 şi nu mai ai loc pentru ei, credeţi-mă că te gândeşti ce putem face mai mult în afară de a ne vaccina ca să nu pierdem vieţi, pentru că fiecare viaţă înseamnă tatăl, fratele, sora, soţul, fiica sau fiul cuiva.

Vaccinarea e singura soluţie

- Care e poziţia dvs. faţă de colegii care contestă protocoalele de tratament Covid şi ce reacţie ar trebui să aibă faţă de aceştia breasla şi autorităţile? De la Oradea a pornit recent un asemenea "fenomen"...

- Fiecare medic are drept de liberă practică, atât vreau să spun despre asta, dar subliniez că în spitale lucrăm după ghiduri şi protocoale terapeutice, că medicina se face numai pe bază de dovezi ştiinţifice, iar pacienţii trebuie trataţi numai raportându-ne la studii.

- Mai păstraţi o legătură cu Oradea şi cu FMF de aici? V-au cerut vreodată ajutorul colegii orădeni? Aţi transferat pacienţi la sau de la Oradea?

- Vorbesc periodic cu mulţi colegi din Oradea, au fost şi câteva situaţii, dar foarte puţine, când am avut transferuri de pacienţi, de exemplu un bucureştean care fusese în Băile Felix şi s-a îmbolnăvit cu Covid. În general, colegii din Oradea s-au descurcat foarte bine şi oraşul stă foarte bine din punct de vedere medical. Vă pot spune că este o diferenţă foarte mare între ce este acum şi ce era când am plecat eu din Oradea, eu cred că medicina din Oradea ţine pasul cu dezvoltarea oraşului.

- Recomandaţi vaccinarea?

- Absolut. E singura soluţie, dovedită ştiinţific, care poate să ne protejeze. Nu total, dar ne protejează.