Oradea suntem noi! Eşecul referendumului pentru Oradea Mare a unit peste 12.000 de orădeni pe Facebook

Cine se aseamănă se adună, iar astăzi adunarea se anunţă pe reţelele de socializare! Supăraţi de ratarea referendumului pentru unirea Oradiei cu Sînmartin, peste 12.000 de orădeni s-au proclamat pe Facebook: "Oradea suntem noi". Au creat un grup cu acest nume, unde explică beneficiile unirii pe înţelesul celor care nu au fost la vot în 10 mai şi 14 iunie.

Mai mult, însă, grupul se consolidează ca unul pus din proprie iniţiativă în serviciul urbei, dar şi al locuitorilor ei. Săptămâna trecută, oameni care până atunci nici nu se cunoşteau au pus mână de la mână pentru a ajuta o familie sărmană din oraş. Că doar Oradea sunt şi ei...

Informaţia la putere

Încă din noaptea de 14 spre 15 iunie, presa locală anunţa că nici al doilea referendum pentru unirea Oradiei cu Sînmartin nu a întrunit cvorumul de 30% necesar validării. Pe Bogdan, un suporter al referendumului, vestea l-a mâhnit şi deopotrivă l-a provocat. "Era cam unu noaptea, aflasem că referendumul a picat şi am zis că trebuie să ne adunăm oamenii de bine, care vrem să schimbăm mentalitatea orădenilor care n-au ieşit la vot", povesteşte bărbatul. Preferă să nu-şi spună tot numele, deoarece "doar politicienii se bat cu pumnul în piept pentru orice fac", or el nu are nicio legătură cu partidele sau cu administraţia publică.

Convins că absenteismul la referendum nu dovedeşte că orădenii nu ar vrea unirea, aşa cum au pretins opozanţii proiectului, ci că de fapt sunt doar neinformaţi, Bogdan a decis să nu mai fie un cetăţean pasiv, ci unul care se implică în viaţa oraşului. "Problema e că orădenii nu se informează în general, nu doar despre acest subiect", explică tânărul.

Din vorbă în vorbă

Bogdan a ales să folosească cel mai accesibil mod pentru a transmite un mesaj către un număr cât mai mare de oameni: Facebook. În aceeaşi noapte, a creat grupul "Oradea suntem noi", pe care l-a dedicat "celor care îşi doresc progresul municipiului". Mai pe şleau, celor nemulţumiţi de eşecul unirii şi dornici să-şi lămurească prietenii, vecinii şi colegii să susţină proiectul.

Şi-a adăugat prietenii în grup, aceştia la rândul lor au adăugat alţi prieteni şi tot aşa mai departe. În zece zile, fără nicio reclamă, doar din "rostogolirea" pe Facebook, grupul a atins o cotă uriaşă, de 10.000 de membri. Firesc, nu toţi activi, dar cu sute de persoane care au făcut analize asupra proiectului, au lansat întrebări, au dat răspunsuri sau pur şi simplu au comentat pe marginea lui. O adevărată Agora online, cum Oradea n-a mai avut niciodată!

Deschidem minţile

Cea mai discutată temă a fost absenteismul orădenilor. Unii au dat vina pe primarul Ilie Bolojan, că n-a transmis mesaje care să sensibilizeze, alţii pe orădeni, că sunt egoişti şi nu-i interesează decât ce se întâmplă în casele lor, iar alţii pe politicienii din UDMR şi PSD, că au boicotat referendumul. De altfel, liderul PSD Bihor, Ioan Mang, şi europarlamentarul Emilian Pavel, din acelaşi partid, au şi fost excluşi din grup. Nu de-alta dar, spun moderatorii discuţiilor, grupul nu face politică. "Aici doar dezbatem, tragem concluzii şi, cel mai important, încercăm să deschidem minţi", explică Bogdan. Aşa că n-au nevoie de gargara lor...

Pe grup s-au scris şi idei îndrăzneţe. De pildă, reluarea referendumului la alegerile locale din 2016, dar cu propunerea de unificare a Oradiei cu toate comunele vecine, ori chiar strângerea de semnături pentru a determina Primăria să organizeze un nou referendum, variantă despre care primarul Ilie Bolojan a şi declarat deja că o ia în considerare.

Cert e că, în nici măcar o lună, grupul a adunat pagini întregi de dezbateri şi comentarii, like-uri şi share-uri fără număr...

În pas cu lumea

Interesul mare e alimentat tocmai de dezamăgire şi se înscrie într-un trend occidental, spune un sociolog consultat de BIHOREANUL. "Grupul se încadrează în ceea ce sociologii numesc "noile mişcări sociale". Iniţiate în Vest, aceste mişcări au un rol cheie în mobilizarea cetăţenilor din ţări precum Ucraina sau Egipt", spune profesorul Sergiu Bălţătescu (foto), şeful Departamentului de Sociologie din cadrul Universităţii din Oradea. Altfel spus, orădenii nu fac decât să se ralieze la tendinţa globală de a se uni pe reţelele de socializare când sunt nemulţumiţi de ceva sau îşi doresc ceva.

Şi el membru în "Oradea suntem noi", specialistul a remarcat cum politicienii sunt ţinuţi departe de dezbaterile din grup. Firesc, spune el, căci aceste grupuri sunt de fapt o alternativă la politica de partid. În plus, tocmai pentru că sunt focalizate pe o temă anume, aceste grupuri nu prea au viaţă lungă, avertizează Bălţătescu.

Dacă "Oradea suntem noi" va rezista ori nu, deocamdată e greu de zis. "Oricare ar fi deznodământul unei astfel de mişcări, pot spune că este extrem de binevenită în contextul slabei participări civice din România", explică sociologul. Altfel spus, e bine că în sfârşit orădenii par interesaţi de ceva anume...

La fapte!

La început fiind, grupul e foarte activ, se consolidează, iar săptămâna trecută a păşit şi în viaţa "offline". După ce unul dintre membri a distribuit imagini cu o familie care a ajuns să locuiască într-un grajd din Ioşia, zeci de oameni au reacţionat exprimându-şi dorinţa de a sări în ajutor.

Formată din părinţi şi trei copii – o fetiţă de trei ani, un băiat de 7 şi unul de 10 ani – familia Farkas a ajuns pe drumuri după neînţelegeri cu alte rude cu care-şi împărţeau casa. Patronul fermei la care tatăl lucrează le-a oferit drept adăpost o anexă, ca să nu doarmă sub cerul liber. Vecini cu animalele, părinţii şi copiii duc un trai mizerabil, greu de suportat. Totuşi, tatăl nu se lasă, şi din salariul de 600 lei vrea să-şi aranjeze "căminul".

În urma apelului lansat pe grupul "Oradea suntem noi", marţea trecută trei dintre membrii grupului au stat o oră în parcarea Gării şi i-au aşteptat pe cei dornici să ajute familia. Surprinzător, sau poate nu, zeci de orădeni de toate vârstele au trecut pe la ei şi au donat alimente, haine, produse de igienă, ba chiar şi mobilă, jucării şi materiale de construcţii, mult mai multe decât s-ar fi aşteptat chiar şi cel mai optimist voluntar. La finalul zilei, grajdul familiei Farkas era plin nu doar cu cele necesare traiului, dar mai ales cu speranţă.

Cetăţeni simpli ai oraşului au dovedit că, dacă îşi găsesc un crez, se pot implica, de bună-voie şi fără să aştepte în schimb nimic altceva decât satisfacţia că oraşul lor este un loc mai bun. Sau că poate să devină un loc mai bun...

UNIŢI SALVĂM!
Din virtual în real

În ultimii ani, românii sunt tot mai atenţi la apelurile de mobilizare lansate pe reţelele de socializare, mai ales pe Facebook, cea mai populară şi frecventată. Un prim exemplu elocvent a fost valul de proteste declanşat prin intermediul acestei reţele în toată ţara contra exploatării miniere cu cianuri la Roşia Montană. Începând din septembrie 2013, sub deviza "Uniţi salvăm Roşia Montană", românii care s-au opus exploatării au ieşit în stradă săptămâni la rând, în zeci de oraşe din toată ţara, ba chiar şi în străinătate. Sloganul a fost folosit apoi şi pentru alte mişcări de protest, astfel că a devenit un "brand" al cetăţenilor de rând nemulţumiţi de deciziile politice ori ale administraţiilor publice centrale şi locale.