Laureata Nobel pentru Literatură din acest an, Louise Glück, are origini în Bihor!

Poeta americană Louise Glück, laureata din acest an a premiului Nobel pentru Literatură, are origini bihorene, bunicii ei materni, Henrik Glück și Theresa Moskovitz, fiind evrei maghiari care au trăit în Valea lui Mihai şi au emigrat în America în anii 1900, împreună cu cei 6 copii.

Premiul Nobel pentru literatură din 2020 i-a fost acordat lui Louise Gluck „pentru vocea ei poetică inconfundabilă care, cu o frumusețe austeră, face ca existența individuală să fie universală”, după cum a anunțat Academia Suedeză din Stockholm. Ea a devenit primul scriitor american care a câștigat premiul Nobel pentru literatură în 27 de ani.

Strămoșii evrei

Strămoșii Louisei Glück erau evrei fundamentalişti, profund religioși, şi au avut un rol important în comunitatea locală. Potrivit site-ului comunităţii evreilor maghiari, szombat.org, bunicul poetei, Henrik Glück, se ocupa de comerţul cu material lemnos şi avea un magazin în Valea lui Mihai, „Feldmann și Glück”, iar unul dintre străbunicii ei s-a numit tot Henrik Glück şi ar fi luptat ca soldat în Revoluţia maghiară din 1848.

Familia bunicului ei a fost implicată în construcţia sinagogii locale, a fost în conducerea Băncii Populare, a deţinut o fabrică de sticlă, o firmă de confecţii, o fabrică de cafea, iar faimoasa Moară Gizella din oraş a fost fondată tot de ei.

Avocatul Dr. Sándor Glück, tot antecesor al Louisei Glück, a luptat în Primul Război Mondial. După bătăliile de la Isonzo din 1915 (dintre Italia şi Austro-Ungaria), i s-a acordat Crucea Carol.

Regulile evreilor ortodocşi interzic căsătoria cu persoane din afara comunităţii, iar majoritatea membrilor familiei Glück s-au căsătorit cu membrii familiei Feldmann. Cei doi străbunici pe linie maternă ai Louisei Glück proveneau din familia Feldmann, şi ea cunoscută în nordul Bihorului, atât pentru acţiunile filantropice, cât şi pentru membrii ei.

Fotograf de război

Potrivit szombat.org, Tivadar Feldmann, de pildă, a fost apicultorul orașului Valea lui Mihai, iar Aladár Feldmann - erou de război, în calitate de fotograf al Primului Război Mondial. „A fost un personaj foarte cunoscut, fotografiile lui sunt şi azi expuse”, a povestit BIHOREANULUI Felix Koppelmann, preşedintele Comunităţii Evreieşti din Bihor.

Dintre cei care au ales să rămână acasă, puţini au supravieţuit. Cei mai mulţi au pierit în timpul Holocaustului, amintirea lor fiind păstrată, încă, de o piatră funerară din cimitirul evreiesc din Valea lui Mihai.

Mândri de origini

„Era o comunitate evreiască mare acolo, în acea perioadă. Au avut chiar şi o echipă de fotbal. E adevărat, mulţi au emigrat în Statele Unite. Acum există şi o organizaţie acolo, Mihalyfalva Academy, fondată de descendenţii lor. Au şi fost în vizită, în urmă cu câţiva ani. Au vizitat Valea lui Mihai, Oradea, împrejurimile, sunt foarte mândri de originile lor”, spune Koppelmann.

Dacă a fost şi Louise Glück să viziteze locurile natale ale bunicilor ei, preşedintele Comunităţii evreieşti nu îşi aminteşte.

Cert e că bunicii Louisei au emigrat în 1900, urcându-se pe un vapor în portul Hamburg, împreună cu cei 6 copii. Au primit cetăţenia americană în 29 ianuarie 1913.

Poeta traumei, morții, eșecului și respingerii

Poeta s-a născut în 1943, la New York, iar în prezent locuiește în Cambridge, Massachusetts. Pe lângă activitatea de scriitoare, este și profesor la Yale University, New Haven, Connecticut.

În liceu a suferit de anorexie pe sistem nervos, dar ulterior a învins boala și a spus că ea ar fi fost provocată de încercarea de detașare față de mama sa. Pasiunea pentru literatură i-a transmis-o tatăl său, care și-ar fi dorit să devină scriitor, însă s-a ocupat de afaceri de familie, alături de fratele său.

A debutat în anul 1968, cu colecția de poeme Firstborn, căreia i-au urmat alte 12 colecții, precum și mai multe volume de eseuri despre poezie, niciun tradus în limba română. Temele pe care le abordează sunt diverse, însă de cele mai multe ori se concentrează asupra traumei, morții, eșecului și respingerii, redând sincer tumultul relațiilor de familie și melancolia îmbătrânirii.

De altfel, în biografia prezentată pe pagina Premiului Nobel, modul în care Glück portretizează universul familial este descris drept „brutal de direct”, „lipsit de compromisuri” și „fără vreo urmă de ornamente poetice”.

Unul dintre cele mai apreciate volume ale sale este The Wild Iris (1992), pentru care a primit Premiul Pulitzer un an mai târziu, iar în 2014 volumul „Faithful and Virtuous Night” a fost distins cu National Book Award.

În 22 septembrie 2016, președintele Barack Obama i-a conferit poetei  National Humanities Medal (Medalia Naţională pentru Literatură) 2015 în timpul unei ceremonii în Camera de Est a Casei Albe din Washington.

Despre Premiul Nobel primit în acest an, poeta a mărturisit că este „surprinsă”, dar onorată să fi fost aleasă. Ea nu se afla printre favoriți și, după cum a declarat în trecut, preferă să aibă un public „restrâns, intens și pasional”. La fel de pasional precum însăși poezia sa:

Suferința lui Circe

În cele din urmă, m-am făcut
Cunoscut soției tale cum
Un zeu s-ar fi făcut, în propria ei casă, în
Ithaca, o voce
Fără corp: ea
S-a oprit din țesut, capul întorcându-se
Mai întâi la dreapta, apoi la stânga,
Deși era fără de speranță, desigur,
Să asocieze acel sunet cu oricare
Sursă obiectivă: mă îndoiesc că
Ea va reveni la ghergheful ei
Știind ce știe acum. Când
O vei revedea, spune-i că
Așa își ia un zeu la revedere:
Dacă sunt în capul ei pe veci
Sunt în viața ta pentru totdeauna.

(Traducere de Alina Roiniță)