La țepe, în Piața Unirii!

Am tot ezitat să vorbesc despre proiectul cu ţepi de deasupra parcării din Centru pentru că, sincer, la fel ca şi colegul meu Lulu Cremeneanu, nu prea pricep proiectul. Nu că nu ştiu citi nişte planşe, dar nu mă dumiresc nicicum cum va să funcţioneze instalaţia aceea.

Din start văd o hibă uriaşă din punct de vedere al punerii în operă. Păi, dacă înfigem în tavanul parcării zeci de ţepuşe, se va face ţăndări hidroizolaţia acesteia, spre desfătarea domnului Emilian Pavel, care umblă după scurgeri mai ceva ca un medic venerolog.

Eu mă bucur că se fac liste cu semnături împotriva proiectului câştigător, semn că orădenilor le pasă de oraşul lor. Sper ca semnatarii să fie împotriva proiectului în sine şi nu împotriva primarului, căci pentru a-l luxa pe acesta au la îndemână ştampila de vot şi nu refulările pe reţelele de socializare.

Dar cei care contestă proiectul trebuie să aibă în vedere că nu tot ce nu pricepem este neapărat urât sau periculos. În acest domeniu nu te poţi da mare părerolog, pentru că istoria îţi dă peste nas. Proiectul poate să îţi placă sau nu, dar în niciun caz nu te poţi lansa în consideraţii de specialitate într-un domeniu unde eşti clei.

Oricum, era clar că Bolojan nu poate ieşi cu faţa curată din acest proiect. Dacă făcea după capul lui, era beştelit că vine cu arhitectura de Birtin. Dacă a invitat arhitecţii să-şi facă treaba, iar nu e bine. Asta cu toate că lucrarea a fost analizată de însuşi rectorul Universităţii de Arhitectură din Bucureşti şi de alţi arhitecţi din afara ţării.

Nu cred că proiectul cu ţepii are ce căuta în zona zero a oraşului. Pentru că, totuşi, există nişte obligaţii faţă de câştigător, aş încerca să-l transpun într-o piaţă mai mică, că tot refacem centrele de cartier. Şi, cu riscul de a rămâne încă o vreme cu piaţa spartă, aş reface concursul. Chit că, la zecile de mii de arhitecţi orădeni, tot am avea sute de nemulţumiţi...