L-am pierdut pe Bolojan

Zeci de mesaje mi-au inundat mesageria săptămâna trecută, şi cred că nu doar mie, cu un video prin care un ştiut publicist clujean făcea lobby pentru Ilie Bolojan premier. Culmea, fost membru PSD, ceea ce ar părea paradoxal dacă pentru acelaşi Bolojan nu ar fi pledat şi USR-işti din Bihor, ca Silviu Dehelean, şi de aiurea. Reputaţi formatori de opinie şi editorialişti de presă centrală l-au propus şi ei, să zic aşa, pe fostul prefect al Bihorului şi primar al Oradiei, cel datorită căruia acum un deceniu şi jumătate eram invidiaţi că scoteam paşapoarte în două ore, iar de-o vreme pentru că avem un oraş tot mai european.

Dar, cum ştiţi, n-a fost să fie. După demisia lui Ludovic Orban (apropo, cel mai bun lider PNL după 1990, autorul răsturnării PSD de la Palatul Victoria şi şeful unui Guvern care a condus România prin pandemie cu rezultate peste ale multor alte ţări), Iohannis l-a pus interimar pe generalul Nicolae Ciucă, ba l-ar fi vrut şi votat de Parlament premier en titre. Complet nerealist: un militar e instruit să ordone şi să i se execute, nu antrenat să croşeteze înţelegeri politice, ba cu USR-PLUS şi UDMR pentru formarea unui nou Guvern, ba cu PSD pentru promovarea unor legi. În final, spre lauda lor, liberalii au refuzat să îngenuncheze la Cotroceni şi l-au nominalizat pe actualul ministru al Finanţelor, Florin Cîţu.

E clar, aşadar, că Bolojan nu va fi prim-ministru, că rămâne în Bihor. Pe unii asta îi bucură (pe cei care îi apreciază prestaţia de aici), pe alţii dimpotrivă, din motive diferite (nu puţini oameni de bună credinţă l-ar vrea clonat, în timp ce alţii l-ar fi vrut, pur şi simplu, plecat cât mai departe).

Numele lui Bolojan a mai fost vehiculat în situaţii de criză şi de fiecare dată a refuzat. Uneori din motive ridicole, de pildă pentru că nu vorbeşte engleza (chiar dacă citeşte). Acum, pentru că nu înţelege "iohaneza". Şi pentru că ar fi analizat, hotărât şi acţionat independent.

Putem spune că Bihorul a ieşit în câştig, dar România, fără vorbe mari, a ratat şansa unui conducător integru, serios, ambiţios, şi mai ales anti-sistem, care s-a băgat în politică nu ca să apară la TV ori să se plimbe, ci ca s-o schimbe. Dar cu el la Guvern, bihorenii ar fi câştigat peste ce puteau pierde prin transferarea Judeţului în mâinile, să zicem, lui Mircea Mălan.

Problema e că după ce şi-a cheltuit ultimii 15 ani ca prefect, secretar general al Guvernului, primar şi mai nou preşedinte CJ Bihor (peste 5.000 de zile în serviciul public, adesea câte 12-14 ore), Bolojan face la primăvară 52 de ani. În 2024, la următoarele alegeri, va avea 56 şi mult mai multă uzură, iar PNL, având în vedere crizele pe care va trebui să le gestioneze, va păstra şanse reduse să le câştige. O nouă oportunitate i s-ar oferi "premierului" Bolojan abia prin 2028, când va fi trecut de 60 de ani, doar că nu-i tipul care să conducă la relanti, cătinel. Cum ar veni, am ratat o şansă şi-i greu de crezut că ea o să se repete.