Jurnaliștii buni, jurnaliștii răi

Un jurnalist bun nu este acela care gândeşte la fel ca tine, care îţi împărtăşeşte valorile şi credinţele, la fel cum un jurnalist rău (sau prost, dobitoc, javră, cum se mai zice în popor) nu este acela care îţi contrazice modul de a gândi şi te scandalizează cu părerile sale, nici acela care abordează subiecte care nu-ţi sunt pe plac. Există multe alte criterii de jurizare în afară de tabăra în care activează: verticalitatea, limbajul, coerenţa, limpezimea în exprimare, capacitatea de a se face înţeles etc.

Tot aşa, un prieten bun nu este cel care te pupă în dos toată ziua şi îţi spune mereu cât de fabulos eşti. Un prieten bun te va lăuda doar atunci când trebuie, dar te va şi trage de mânecă atunci când e necesar. Un prieten mai puţin bun nu va avea curajul să îţi spună atunci când miroşi a transpiraţie sau când eşti pe cale să faci prostia vieţii, pentru că pe el nu-l interesează ca tu să fii un om mai bun.

Un muzician bun nu este acela care face exclusiv melodii pe placul tău, cel ale cărui albume îţi plac toate, de la primul până la ultimul. Artiştii simt nevoia să se reinventeze din când în când, nu pot fi prizonieri între aceleaşi canoane stilistice toată viaţa. Aşa că, atunci când apare un album care nu îţi prea place, nu te grăbi să-l scoţi de la inimă şi să declari că "nu mai e ce-a fost", pentru că nici tu nu mai eşti ce erai.

Un politician bun nu este cel care defilează cu acelaşi stindard ca tine, cel cu care împărtăşeşti aceleaşi simpatii, antipatii şi idealuri, ci acela care ştie să-şi urmărească obiectivele şi să le atingă prin orice mijloc posibil. Iar un politician rău nu este cel care te irită de câte ori apare în spaţiul public, ci, la fel precum celălalt, un tip care ştie să-şi urmărească linia şi obiectivele şi să le atingă prin orice mijloc posibil. Culoarea politică nu contează deloc în această ecuaţie.

Un sportiv bun nu este cel care câştigă toate meciurile pentru a da un sens vieţii tale şi pentru a te face să te simţi învingător, ci acela care se pregăteşte în fiecare zi a vieţii sale, care nu îşi pierde capul după victorii, care ştie să gestioneze eşecurile, să se ridice şi să meargă mai departe. Pentru a fi considerat un sportiv slab, nu este suficient să te enerveze pe tine din cine ştie ce motive şi nici să fie îmbrăcat în tricoul echipei adverse.

Diferenţa între un jurnalist bun şi unul rău, dintre un muzician bun şi unul slab, dintre un politician bun şi unul prost, dintre un sportiv bun şi unul mediocru o facem, până la urmă, noi, cu subiectivismul nostru. Oricare dintre cei enumeraţi mai sus poate face şi bine, şi rău, în funcţie de unghiul din care privim. Nu prea ştim să luăm oamenii şi lucrurile aşa cum sunt, interpretăm totul prin prisma propriilor aşteptări şi personalităţi. De aceea e posibil ca răii sau bunii să fim noi înşine.