Iosif, vindecătorul

Câţi dintre noi am fi auzit de Haiti dacă pe 12 ianuarie un uriaş cutremur nu ar fi distrus aproape total această ţară, lăsând în urmă sute de mii de cadavre?

Micuţul stat din America Centrală, încercat şi aşa de o sărăcie cruntă, s-a transformat într-un univers al haosului, cu oameni rătăcind printre dărâmături şi mii de mutilaţi pe care nu avea cine să-i oblojească.

Dintre voluntarii care le-au sărit în ajutor din toată lumea face parte şi un orădean. Iosif Pop a "plonjat" în mijlocul dezastrului, fiind primul orădean care s-a alăturat echipelor umanitare din Haiti. Timp de trei săptămâni, specialistul format la Centrul de protezare Theranova a confecţionat pentru copiii şi tinerii haitieni "mâini" şi "picioare" artificiale, cu care să poată trăi cât mai aproape de normal...

Printre ruine

Când Centrul de protezare Theranova, unde lucrează de peste 10 ani, a fost solicitat de Fundaţia germană Johanniter să trimită un specialist în Haiti, Iosif s-a oferit fără nicio ezitare. "Dacă pot să ajut de ce să n-o fac?", se justifică el cu simplitate.

Urma să plece la mii de kilometri depărtare şi să lucreze într-un atelier mobil de protezare, folosit în premieră în Haiti. La începutul lunii februarie, Iosif a pornit spre Republica Dominicană, unde a rămas câteva zile, până când actele de transport ale auto-atelierului au fost gata. Împreună cu medicul german Marcel Baeriswyl, s-a îndreptat apoi spre Leogane, oraş aflat la 33 de kilometri de capitala Port-au-Prince.

Imaginile erau descurajante. În arşiţă domneau mizeria şi semnele unei sărăcii teribile. "Peste tot erau munţi de gunoaie şi rămăşiţele caselor prăbuşite. Mâncarea se pregătea pe marginea drumului, iar oamenii dormeau pe fostele străzi, în faţa fostelor case. Un haos total, în care chiar şi militarii abia se descurcau. Peste tot ne năpădeau copii cu mâna întinsă, cerând "gimme one dollar" sau "some food". Un coşmar...", îşi aminteşte Iosif.

Ca pe front

Iosif a locuit într-un cort la marginea oraşului, într-o tabără a fundaţiei germane, în condiţii aproape ca de război. "Nicăieri nu exista electricitate sau apă curentă, dar noi aveam totuşi generatoare şi cabine de duş improvizate". În ciuda asprimii situaţiei, cei doi voluntari au început chiar de-a doua zi să îngrijească pacienţii: "Stăteau deja în faţa cortului din zori, i-am văzut de cum ne-am trezit".

Deşi încă nu primiseră materialele pentru confecţionarea protezelor, specialiştii au început să ia măsurile pentru realizarea lor. Unul din primii pacienţi, pe care orădeanul probabil n-o să-l uite niciodată, a fost Fredric, un băieţel de 9 ani cu piciorul drept amputat până la coapsă şi cu o rană la cel stâng. "Îl adusese bunica lui, fiindcă părinţii i-au murit în cutremur. Din cauza rănii, îşi ţinuse piciorul bun îndoit mult timp, iar apoi n-a mai putut călca pe el. Nu avea forţă să se sprijine în el".

A început să-i facă exerciţii de recuperare, iar după câteva zile Fredric putea să şi-l întindă. A fost prima victorie. I-a luat măsurile şi i-a făcut de probă o aşa-numită cupă, adică un fel de proteză-mulaj, provizorie, mai mult pentru fixare decât pentru deplasare, şi l-a încurajat să creadă că va putea din nou să umble, că va fi un om întreg.

O rază de speranţă

Lui Iosif i-a rămas în minte şi o fată de 12 ani, prinsă de cutremur în clădirea şcolii. Piciorul stâng îi fusese zdrobit şi a trebuit amputat până la jumătatea gambei. "Eu doar i-am început tratamentul. Apoi a preluat-o un coleg de la Theranova, Valentin Tocuţ, care a mers în Haiti într-o a doua serie pentru a continua munca mea şi a medicului german", spune Iosif.

Revenit acasă după o experienţă despre care spune că l-a călit, orădeanul nu s-a dezlipit însă de tot, şi ţine mai departe legătura cu colegii de la fundaţia germană mobilizaţi acolo. Cel mai mult se bucură că aceştia vor pune în Haiti bazele unui centru de protezare, pentru ca atunci când echipele umanitare se vor retrage cu totul, să existe cât mai mulţi localnici formaţi ca tehnicieni. "Am şi avut câţiva ucenici, şi am încercat să-i învăţ noţiunile de bază ale protezării, pe viu, în timp ce lucram cu pacienţii", zice orădeanul.

Deşi a descoperit multe cazuri extreme, Iosif a încercat totuşi să nu se implice emoţional în drame. Asta şi pentru că, spune el, oamenii nu au nevoie de milă, ci de ajutor. Iar cel mai mare ajutor este cel dat la timp. 

MENTOR
Peste o mie de fapte bune

Iosif Pop a învăţat tehnica ortopedică de la cunoscutul Jaco du Plessis (foto), sud-africanul care în urmă cu mai bine de 10 ani a fondat Centrul de ortezare şi protezare Theranova de lângă fostul cimitir Olosig.

De atunci, specialiştii acestuia au pus pe picioare peste 1.000 de români, dintre care cei mai mulţi nu au plătit niciun ban, cheltuielile, de altfel foarte mari, fiind suportate din sponsorizările obţinute de preşedintele fundaţiei Theranova.

Fiind unul dintre cei mai vechi tehnicieni ai Centrului, Iosif a urmat cursuri de specializare în America şi Germania, unde a învăţat mai mult decât să "facă" mâini şi picioare: să aline şi sufletele pacienţilor care credeau că nu vor mai putea umbla sau munci niciodată.