Constatând că nu există o jurisprudenţă unitară la nivelul ţării cu privire la legalitatea regulamentelor emise de consiliile locale, Avocatul Poporului cere Instanţei Supreme să pronunţe o decizie de interpretare a legii ce urmează a fi obligatorie pentru toate instanţele judecătoreşti.
În esenţă, însuşindu-şi punctul de vedere al jurisprudenţei majoritare la nivel naţional, Avocatul Poporului apreciază că hotărârile consiliilor locale adoptate în vederea reglementării procedurii privind ridicarea vehiculelor staţionate neregulamentar depăşesc competenţa ce revine administraţiilor locale în această materie, fiind contrare prevederilor actelor normative cu forţă juridică superioară.
Mai concret, se apreciază că, atâta timp cât în legislaţia rutieră naţională nu este reglementată o procedură de ridicare a autoturismelor staţionate nelegal, o astfel de procedură nu poate fi adoptată de consiiliile locale decât cu nesocotirea dispoziţiilor legislaţiei rutiere naţionale, toate aceste regulamente locale fiind, în esenţă, nelegale.
În urma sesizării, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va constitui un complet de judecată a recursului în interesul legii, în temeiul dispoziţiilor codului de procedură civilă. Pe baza unui raport întocmit de un judecător, completul va stabili care orientare jurisprudenţială este corectă, Instanţa Supremă nefiind obligată să accepte punctul de vedere al Avocatului Poporului.
În măsura în care, însă, Înalta Curte va statua în sensul celor cerute de Avocatul Poporului, instanţele de judecată vor trebui să anuleze toate actele ce atestă ridicarea autovehiculelor staţionate nelegal.
Această interpretare a legii devine obligatorie de la momentul publicării Deciziei Inaltei Curţi în Monitorul Oficial al României.
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.