Recent a fost dată publicităţii hotărârea definitivă a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bucureşti prin care s-a invalidat decizia procurorului general DIICOT de redeschidere a dosarului de urmărire penală privind evenimentele din 10 august 2018.
Nu voi comenta, evident, o hotărâre definitivă a instanţei penale, însă voi arăta de ce cred că această hotărâre ne arată unele deficienţe evidente ale procedurii penale române şi ale sistemului judiciar în ansamblul său.
Unul dintre motivele pentru care am abandonat, temporar, profesia de avocat în favoarea demnităţii publice îl constituie înmulţirea exagerată a acestui gen de hotărâri judecătoreşti de aplicare "rigidă" a normelor de drept pozitiv, hotărâri care contrazic în mod evident o afirmaţie cu caracter de principiu a unui profesor interbelic care arăta că "o bună interpretare a legii nu poate duce decât la o soluţie logică, simplă şi socialmente utilă".
În concret, în ultimul paragraf al hotărârii "10 august" judecătorul arată că, atât timp cât procurorul nu a analizat în ordonanţa de redeschidere a urmăririi penale criticile părţilor vătămate, nici judecătorul nu le poate analiza. Hai să vedem ce înseamnă această afirmaţie printr-o transpunere într-un exemplu şcoală, de interes pentru cetăţeanul de rând.
Cetăţeanului Ion i se fură bicicleta din scara blocului. Ion face plângere penală pentru furt dar, după cercetări, procurorul emite o ordonanţă de clasare. În termen de 20 de zile, Ion face plângere împotriva soluţiei de clasare şi depune alăturat câteva fotografii recente prin care demonstrează că o altă persoană circulă prin oraş cu bicicleta sa. Solicită reluarea cercetărilor, pentru a se stabili dacă acea persoană este cea care i-a furat bicicleta.
Procurorul admite plângerea, infirmă soluţia de clasare şi cere judecătorului confirmarea acestei redeschideri, însă nu menţionează nimic în cerere cu privire la fotografiile recente. Pe cale de consecinţă, judecătorul respinge cererea de redeschidere a anchetei cu motivarea că, chiar dacă aceste poze există la dosar, el nu le poate lua în considerare, câtă vreme procurorul nu a făcut vorbire despre ele în cererea de redeschidere.
Ion primeşte soluţia acasă şi se uită lung la ea, întrebându-se cu ce a greşit... Evident, el nu a greşit cu nimic, alţii sunt cei care au "comis-o".
P.S. Referirea la hotărârea "10 august" are doar rol comparativ.
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.