Cine n-ar vrea un salariu mai mare? Sunt convins că oricine are 2.000 de lei şi-ar dori 2.000 de euro, iar altul, plătit cu 15.000 de euro, s-ar simţi şi mai bine cu 30.000. Din acest punct de vedere, angajaţii OTL care au pretins că fac grevă timp de două zile sunt de înţeles: colegii lor, şoferii de la Parlament, iau 4.000 de lei.
În rest, însă, vatmanii şi şoferii OTL nu au scuze. După o săptămână, acţiunea lor poate fi judecată la rece, cu calm. Prima certitudine e că spontaneitatea n-a fost deloc întâmplătoare, "greva" fiind declanşată în prima zi a noului manager. "Să-l luăm tare", şi-or fi spus regizorii, sperând că, pentru a evita un scandal inaugural, acesta se va înmuia pe loc.
Al doilea detaliu, remarcat de toţi orădenii, de la simplul abonat OTL până la primar şi prefect, e că au încălcat legea, neanunţându-şi intenţia cu 48 de ore înainte şi neasigurând o treime din activitate. Consecinţele nu are rost să le repetăm, ideea e că orădenii, başca navetiştii din jur, au fost efectiv ignoraţi. Comparaţiile cu efectele pe care le-ar produce alte categorii profesionale dacă ar proceda la fel sunt şi ele cunoscute, cum de bun-simţ este şi observaţia că nimeni n-a obligat vreun vatman să-şi aleagă meseria asta şi nici nu l-a împiedicat să şi-o schimbe.
Că place, că nu, respingând şantajul, primarul a procedat corect, altfel încuraja acţiuni similare, ceea ce ar fi fost iresponsabil. La fel de logică e decizia OTL de a se adresa justiţiei pentru recuperarea pierderilor, şi mă întreb dacă îşi va asuma cineva vina morală de a-şi fi incitat colegii în condiţiile în care, doar pentru prima zi, prejudiciul a fost cam de 1.300 lei/angajat. E limpede aşadar că, procedând nelegal, oamenii şi-au făcut rău, în ultimă instanţă, chiar lor.
Cui i-a folosit, totuşi, povestea? Doar unor politruci care se dau empatici cu amărâţii, deşi n-au trăit niciodată cu 2.000 de lei pe lună şi nici nu merg cu tramvaiul ori cu autobuzul. Unul dintre ei, Dorin Corcheş, proaspăt şef la ALDE Oradea, s-a trezit să spună, ca de obicei, că Bolojan este de vină, că primarul a fost "agresiv", că din cauza acestuia "în Oradea nu mai ai voie nici măcar să-ţi exprimi un punct de vedere".
Ba chiar a comparat şmechereşte duritatea lui Bolojan cu blândeţea premierului Tudose, băiat de zahăr, care n-a pretins protestatarilor de la Guvern să plece ameninţându-i că în caz contrar îşi pierd locurile de muncă. Evident, însă, cele două cazuri nici nu se compară: protestatarii din Capitală se adună în timpul lor liber şi nu cer salarii în plus, pe când greviştii OTL, dacă tot vorbim de principii, au blocat porţile, obligându-şi toţi colegii să ia parte la protest.
"Greva spontană" a fost un cocktail de şantaj şi populism. În loc să joace după reguli, revendicându-şi drepturile în mod legal, OTL-iştii au mers la cacealma, ca la poker, dar au folosit cărţi de cruce. Cum să le fi ieşit ceva din asta?
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.