Tenacele primar Ilie Bolojan nu a renunțat niciodată la ideea de a face Oradea cu adevărat mare. Doar că, după eșecul referendumului pentru unirea cu Sânmartinul, și-a schimbat tactica. Și-a dat seama că nu doar PSD-ul lui Mang a fost cel care a pus talpă proiectului, ci și UDMR-ul, speriat că echilibrul etnic din Oradea se va frânge, în contextul în care în cea mai bogată comună a județului etnicii români sunt majoritari.
Prin urmare, acum asistăm la un fenomen de atragere a comunelor „prietene” din jurul orașului. Cum Sânmartinul deocamdată e un caz clasat, PSD investind masiv în comună, în borduri și trotuare, după modelul Capitalei, asistăm la o înglobare de facto a Oșorheiului, Nojoridului și Sântandreiului.
Se face centură la Oșorhei, Nojoridul va fi legat de cartierul Grigorescu, în Sântandrei va fi principalul nod rutier ce va deservi Oradea. OTL-ul devine treptat operator regional, Compania de Apă este deja prezentă de ceva vreme în aceste comune. O schimbare de macaz la primăria din Sânmartin, la alegerile din toamnă, ar face ca Oradea să „înghită” o zonă cu 30.000 de locuitori.
Cum aceste comune au preponderent populație românească, maghiarii riscă să se trezească cu puțin peste 20% din totalul populației municipiului, un prag periculos, ce poate pune în discuție inscripțiile bilingve și alte drepturi ale minoritarilor. Așa că, mai de voie, mai de nevoie, UDMR va trebui să acționeze pentru păstrarea ponderii comunității maghiare, iar una din soluțiile logice ar fi înglobarea comunelor din vest și nord - Borș, Biharia, Paleu - în Oradea Mare.
Și, uite așa, o chestiune pur administrativă, deturnată etnic de politicieni, ne-ar putea crea un oraș de un sfert de milion de locuitori.
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.