Dr. Gheorghe Carp: "Foarte mulţi oameni trataţi de aşa-zişi doctori minune au ajuns la ATI"

Ales senator în decembrie 2020, după mai bine de patru decenii de activitate medicală, din care în aproape două a condus spitalele Municipal şi Judeţean din Oradea, inclusiv în pandemie (care l-a afectat şi personal, putându-şi vedea abia luna aceasta nepoata născută în străinătate acum un an), dr. Gheorghe Carp mărturiseşte în primul interviu acordat în noua sa calitate că deja are regrete legate de felul în care, după retragerea sa, funcţionează sistemul sanitar local.

"Fiecare e preocupat acum numai de spitalul lui", spune el, convins că spitalele publice din Oradea nu trebuie să-şi facă concurenţă, ci să se completeze reciproc.

Proaspătul senator prezintă proiecte pentru legislaţia în domeniu, inclusiv pentru şcolirea serioasă a managerilor de spitale, vorbeşte despre relaţia cu foştii colegi, recunoscând că unii l-au cam uitat, dar şi despre teme de actualitate, de la prestaţia ex-ministrului Sănătăţii, felul în care e gestionată pandemia ori necesitatea unui program de recuperare post-Covid, până la opinia faţă de "doctorii-minune" de felul Flaviei Groşan ori înnoirea sistemului medical, prin renunţarea la renovarea spitalelor vechi şi construirea altora, de la zero.

- Domnule doctor, regretaţi plecarea din poziţia pe care o aveaţi în sistemul sanitar local? 

- Am regrete, pentru că timp de 18 ani dorinţa mea a fost de a eficientiza acest sistem, despre care anul trecut, când a venit proba de foc a pandemiei, s-a văzut că a făcut faţă, Bihorul fiind ferit de un impact nefast datorită organizării, personalului şi resurselor financiare. Problema e că, dacă anul trecut spitalele au fost într-o colaborare, acuma văd cu supărare că fiecare cântă o partitură proprie, fiecare e preocupat numai de spitalul lui, fără grija pentru interesul comun, ca întregul sistem să fie funcţional. Nu mai există un coordonator şi sunt neînţelegeri: spitalele din judeţ şi-au retras detaşările la Oradea, unde era mare nevoie, de exemplu, de personal pentru ATI. Consider că s-a făcut un pas înapoi şi constat că a avut un impact plecarea mea, chiar dacă prin asta eu mi-am propus să contribui la schimbări în folosul întregului sistem sanitar. Am vrut să merg în Parlament pentru că, în trecut, la multe solicitări făcute ca manager de spital, eram direcţionat către Parlament, care face legile. 

Cinci proiecte

- Şi ce faceţi acum, concret, în Parlament, pentru asta?

- Am cinci iniţiative legislative în curs de definitivare, pentru a rezolva probleme de tipul celor cu care m-am confruntat ca manager de spitale. În primul rând, chiar problema managementului spitalelor. Toată lumea vorbeşte despre depolitizare şi vedem mulţi oameni nepotriviţi manageri de spitale. În prezent legislaţia permite să devină manageri de spitale medici, jurişti, economişti, dar nu impune numirea doar a celor special pregătiţi pentru managementul spitalicesc, diferit de cel al altor instituţii. După ce am văzut peste 100 de spitale din lume, am ajuns la concluzia că un manager de spital - indiferent că e medic, economist, jurist, absolvent de management - trebuie să aibă o pregătire ce nu se poate obţine cu un curs de 6 luni la fără frecvenţă. Eu propun ca managerul de spital să urmeze studii post-universitare de management spitalicesc, de minimum 2 ani, în care să înveţe organizare sanitară, inclusiv prin raportare la alte sisteme din lume, digitalizare, politici sanitare, tendinţe de dezvoltare a specialităţilor medicale, metode de finanţare etc. Asta ar face ca nimeni să nu mai fie luat de pe secţie, dacă e medic, sau de pe stradă ori de la partid, şi să fie pus peste un spital, fără pregătirea necesară. După absolvirea unei asemenea specializări post-universitare, managerul de spitale ar trebui să poată conduce progresiv, întâi spitale de grad IV, apoi în funcţie de rezultate şi prin concurs spitale de grad III. Până să ajungă la conducerea unui spital de grad I, ar avea cel puţin 6 ani experienţă în management spitalicesc. Aşa am avea garanţia profesionalismului, indiferent că este afiliat sau nu politic, fapt care nici nu ar mai conta. Competenţa ar fi singurul criteriu.

- Alte proiecte?

- O altă lege pe care mi-o doresc vizează consorţiile spitaliceşti, o formă de organizare care în unele state e obligatorie pentru a avea acces la fondurile caselor de asigurări de sănătate, şi care are o mulţime de avantaje, între care posibilitatea de a face achiziţii în comun, deci la preţuri mai mici, şi de a folosi în comun o serie de facilităţi, mai eficient. Un alt proiect urmăreşte trecerea la arhive exclusiv electronice şi renunţarea la cele pe suport de hârtie, care generează cheltuieli inutile, iar un al patrulea, nepopular, dar corect, se referă la salarizarea personalului. În prezent, un medic care operează o dată pe săptămână este plătit la fel ca unul care face 2-4 operaţii pe zi. În fine, mi-aş dori ca spitalele să nu mai fie finanţate după numărul de paturi, doar fiindcă există, ci după rezultate, competenţa medicilor şi dotarea cu aparatură care să permită tratarea la standarde cât mai înalte. Toate aceste proiecte sunt în pregătire şi cel puţin două vor fi finalizate şi înregistrate în Parlament în iunie.

"Funcţionăm ca nişte birocraţi"

- Care e agenda Comisiei pentru sănătate a Senatului? Ce proiecte are în această perioadă?

- Din păcate, în Comisie am ajuns să ne dăm cu părerea pe amendamente făcute în scop populist, doar să se laude unii pe Facebook că au activitate. Deocamdată, funcţionăm ca nişte birocraţi avizatori, nu pot spune că avem proiecte importante în acest moment. 

- Dar e cineva interesat de aşa ceva în coaliţia majoritară?

- Eu zic că da. Cel puţin în ce priveşte PNL, suntem patru colegi care lucrăm conform competenţelor, pe specializări. O doamnă ginecolog, de pildă, lucrează la un cadru legislativ privind inseminarea artificială, un coleg balneolog care a condus două sanatorii mari pregăteşte îmbunătăţiri legislative pentru acest domeniu. Suntem un grup de lucru care la final va susţine aceste proiecte pentru a deveni legi.

"Nu e normal..."

- Ce decizii aţi lua dacă aţi fi ministru? Impresia generală e că Vlad Voiculescu a lăsat haos. O împărtăşiţi?

- Cu ani în urmă, când am început să lucrez ca viceprimar al Oradiei, am recunoscut că din interior Primăria e altfel decât se vede din exterior, prin urmare, nu pot spune ce aş face dacă aş fi ministru în acest moment. Nu e uşor să spui ce ai face în locul cuiva, pentru că cel din interior cunoaşte altfel lucrurile decât cel din afară. Aşadar, prefer să nu îmi dau cu părerea. Vă pot spune, însă, că am fost şi sunt nemulţumit de activitatea Ministerului.

- Apărătorii fostului ministru susţin că a fost îndepărtat de "mafie", pentru că s-a luptat cu corupţia din sistem. Aşa să fie?

- Dl Voiculescu a adus multe acuzaţii sistemului. Zilele trecute am citit despre şpăgi, despre Case Judeţene de Asigurări şi manageri de spitale. Pe de altă parte, cât am fost eu manager de spital, nu am văzut dorinţa cuiva de a corupe un şef de Casă. Probabil există corupţie, dar problema e dimensiunea ei. Dacă pui anatema pe un întreg sistem, nu mi se pare corect. Dacă un manager face o măgărie, nu înseamnă că managementul e corupt în 470 de spitale. Corupţia trebuie sancţionată, dar când legea achiziţiilor e respectată nu poţi spune că se fac fraude.

"Statul trebuie împins de la spate"

- Între puţinele decizii luate de fosta conducere a Ministerului este "deschiderea" spitalelor şi toate să rezolve şi cazuri Covid. Culmea e că după câteva zile, aceeaşi conducere a transformat în spital exclusiv Covid, în condiţii dramatice, spitalul de ortopedie Foişor. Ce opinie aveţi?

- Indiferent de pandemie, nu e normal să nu poţi interveni la o apendicită, la un infarct, la o afecţiune oncologică. În Oradea, noi am făcut Municipalul spital Covid, cu toate saloanele asigurate cu oxigen, cu paturi ATI triplate. Dar dacă un pacient Covid are şi o problemă chirurgicală care nu poate fi soluţionată acolo, ele se pot rezolva la Judeţean. Deci, după părerea mea, problema nu e că toate spitalele trebuie să preia şi bolnavi Covid, ci ca toţi bolnavii, Covid şi non-Covid, să fie trataţi de sistemul sanitar. Dacă în sistemul local ai o formă de organizare care îţi permite să tratezi şi infectaţi, şi neinfectaţi, ea poate fi păstrată. Generalizările nu sunt bune.

- Ce se întâmplă cu cei care au trecut prin Covid şi au sechele? Nu ar trebui să existe un program naţional prin care să se deconteze tratamente de recuperare?

- Sigur că ar trebui să existe un program pentru recuperarea post-Covid. Nu numai că am pus această problemă şi am iniţiat în Oradea un plan de dotare cu o cameră hiperbară pentru recuperarea respiratorie, dar cred că aceasta ar putea fi o supra-specializare în perioada care urmează. Din păcate, statul trebuie împins de la spate ca să facă o chestiune normală. E o chestiune pe care Ministerul trebuie să o ia în serios.

"Nu se laudă cu câţi au băgat în groapă"

- Consideraţi că autorităţile sunt eficiente în controlarea pandemiei?

- Eforturile autorităţilor sunt mari, dar mari sunt şi eforturile celor care încearcă să decredibilizeze măsurile luate, fie ele simple, ca purtarea măştii. În Japonia, Coreea, oamenii poartă de mult măşti de protecţie, încă de cum începe sezonul de gripă. La noi aceste măsuri s-au luat nu pentru a înjosi pe cineva, ci pentru a proteja, mai ales că sistemul nostru sanitar nu are capacitatea celor din state puternic dezvoltate.

- Cum explicaţi protestele celor care cer eliminarea restricţiilor? Cum ar putea fi conştientizaţi oamenii că virusul poate ucide?

- Din păcate, pandemia a afectat grav unele sectoare şi e normal ca oamenii din acele domenii să vrea să-şi reia activitatea. Pe de altă parte, mulţi contestatari poate nu au cunoscut pe nimeni care a suferit de Covid. Poate unii vor fi mai conştienţi pe măsură ce vor cunoaşte ce poate face acest virus...

- Protestele au fost stimulate şi de medici care susţin fie că virusul "nu există", fie că poate fi tratat simplu, ba chiar şi că protocoalele din spitale sunt "criminale". Ce părere aveţi despre astfel de colegi, gen dr. Flavia Groşan şi alţii? Ar trebui sancţionaţi?

- Unii au poziţii care, din păcate, seamănă neîncredere în spitale şi în alţi medici. Oricine poate avea o opinie privind posibile tratamente, dar dacă e onest o susţine în dezbateri profesionale, nu le aruncă pur şi simplu în public. Noi avem colegi care au muncit din greu în spitalul Covid, unii s-au infectat şi au ajuns la ATI, iar a veni să spui că sunt criminali e inacceptabil. Din informaţiile pe care le am, foarte mulţi oameni trataţi de aşa-zişi doctori minune au ajuns la ATI. Se laudă cu câţi au tratat, dar nu se laudă cu câţi au băgat în groapă. Părerea mea e că ar trebui cercetaţi şi, dacă nu au procedat corect, sancţionaţi.

"Când mi se cere părerea, mi-o spun"

- Păstraţi legătura cu foştii colegi din cele două mari spitale, Judeţean şi Municipal?

- Bineînţeles, sunt colegi cu care ţin legătura, dar există şi o tendinţă a unora de a nu apela la experienţa altora. Când mi se cere părerea, sigur că mi-o spun, dar sunt şi multe sugestii pe care le-am făcut şi nu au fost însuşite. Nu-i condamn pe cei care decid acum, în fond răspunderea le aparţine, dar cred că se greşeşte atunci când nu se profită de experienţa altcuiva.

- Unii susţin că succesorul dvs. la Judeţean, dr. Adrian Duşe, un excelent chirurg, ar fi nepotrivit ca manager, pentru că nu ia decizii rapid şi are un deficit de comunicare, şi cu colegii, şi cu publicul. E corectă percepţia?

- Din nou nu vreau să-mi dau cu părerea, pentru că rezultatele unui manager se văd abia după vreo 6 luni. În mod cert, stilul de conducere e diferit acum şi poate nu conferă siguranţă colegilor, dar sper că bunele sale intenţii se vor materializa. Dacă nu, sunt convins că cei în drept vor decide în consecinţă.

- Vă simţiţi responsabil pentru lipsa unui "succesor" pregătit?

- Eu nu am avut vreun mentor în această meserie de manager de spital. Pe de altă parte, cine a vrut să înveţe nu a fost împiedicat. Şi la Municipal, şi la Judeţean am avut echipe, Comitetul Director ştia tot ce ştia şi managerul, când am avut diverse planuri de dezvoltare am discutat inclusiv cu colegii din secţii. În concluzie, nu văd de ce m-aş simţi vinovat pentru interesul mai scăzut al altora.

- După finalizarea celei mai moderne UPU, aţi lăsat în lucru şi alte proiecte la Spitalul Judeţean. În ce stadiu sunt?

- Sunt spre finalizare laboratorul robotizat, farmacia digitalizată şi staţia centrală de sterilizare, apoi noul aparat de medicină nucleară, scintigraful, un angio-CT care după părerea mea trebuie să fie într-un laborator de radiologie intervenţională. Din păcate, unii nu-şi dau seama de importanţa lui, reducând amplasarea sa strict la o cameră. Intenţia mea a fost, însă, să facem un laborator de radiologie intervenţională, care putea deservi domeniul Neurologiei, Hepatologiei, Urologiei şi Oncologiei, cu metode non-invazive. Cei aflaţi acum la decizie nu văd la fel lucrurile, reducând mult spaţiul pentru acest aparat. În ce priveşte alte proiecte, aş vrea să îl mai amintesc pe cel pentru construirea noului spital de Infecţioase şi Pneumologie, despre care veţi afla curând veşti foarte bune.

Vaccinarea, metoda cea mai rapidă şi sigură

- Ce alte idei aţi avea pentru îmbunătăţirea sistemului sanitar?

- În primul rând, nu aş mai renova toate spitalele, ci aş construi spitale noi. Gândiţi-vă că Judeţeanul are cam 16.000 metri pătraţi, dar un spital de 300-350 paturi are nevoie de 55.000 mp pentru a îndeplini toate condiţiile de funcţionare, de circuite, de siguranţă. Indiferent de cât e de bine intenţionat un manager să renoveze un spital vechi, niciodată nu va putea satisface prin asta exigenţele pentru un spital de secol XXI. Spitalul de Infecţioase-Pneumologie va surprinde prin forma, utilităţile şi măsurile de siguranţă pe care le va avea, dar despre asta va informa Primăria, care a făcut toate demersurile pentru ca proiectul să se materializeze.

- Ce credeţi despre campania de vaccinare? Vor atinge românii imunizarea de masă?

- Am o părere foarte bună, cred că a fost corect ca vaccinarea să fie coordonată de medicii militari, sunt optimist şi cred că vom ajunge la imunizarea de masă. Condiţia e ca ritmul să fie accelerat şi oamenii să înţeleagă că e metoda cea mai rapidă şi sigură pentru a scăpa de pandemie.

- Unde vă vedeţi peste 4 ani?

- Lângă nepoata mea. Nu am alte ambiţii decât ca, până atunci, să văd adoptate propunerile pe care vi le-am prezentat.