În 2002, la un an după ce i se promisese că va plăti pentru arestarea unui fiu de prefect, implicat în contrabandă cu produse petroliere, procurorul Alexandru Lele a aflat că va face obiectul unei percheziţii la domiciliu. Simţind că în timpul acesteia s-ar putea întâmpla lucruri necurate, prin care sistemul să-l înfunde mai târziu, şi-a chemat în ajutor un prieten, pe atunci redactor-şef la TVS Oradea. Acesta a venit însoţit de un cameraman echipat cu un Sony DV270 cu bateria pe jumătate descărcată. În ciuda presiunilor şi ameninţărilor, cei doi au continuat să filmeze. Aşa au apărut acele imagini arhi-cunoscute şi ultra-difuzate. Numele celor doi sunt Florin Ardelean şi Nyulas Sandor.
I-am menţionat pe colegii jurnalişti pentru a nu uita rolul imens pe care mass-media orădeană l-a avut în acest caz. Chemând în ajutor presa, Alexandru Lele i-a făcut acesteia un compliment imens, dovedindu-i puterea şi influenţa. Atunci când procurorul Panait le-a cerut poliţiştilor care îl însoţeau să scoată din încăpere echipa de filmare, unul dintre ei a răspuns ferm: „Eu nu pun mâna pe ziarişti!”. Acest mic amănunt l-a salvat pe Lele de la cine-ştie-ce năzbâtii ulterioare: probe plantate, proces, condamnare, puşcărie. A fost anchetat şi hărţuit mulţi ani după aceea, şi-a pierdut funcţia şi locul de muncă, şi-a măcinat sănătatea, dar, cel mai important, a rămas liber.
Războiul său cu sistemul a intrat acum într-o nouă fază, una de neanticipat pe acele vremuri. După 12 ani de la momentul percheziţiei şi regretabila sinucidere a procurorului Panait, în casa şi în viaţa lui Lele a intrat o altă cameră de filmat - camera cinematografică. Povestea cazului pe care l-a declanşat se mută acum pe marele ecran, într-un exerciţiu de dramatizare a unei realităţi suficient de dramatice prin ea însăşi. Poate nu întâmplător, filmul „De ce eu?” apare exact în această perioadă de efervescenţă a luptei anti-corupţie pe care justiţia - o justiţie adormită atâţi şi atâţi ani - a pornit-o de ceva timp.
Într-un gest de eleganţă, regizorul Tudor Giurgiu a ales ca primele reprezentaţii pentru public să aibă loc la Oradea. Prima proiecţie de gală a filmului va avea loc marţi, 24 februarie, de la ora 19, în sala Filarmonicii, în prezenţa regizorului şi a actorilor. A doua va începe cu o oră mai târziu la Cinema Palace din Lotus Center. Echipa de realizatori vrea să discute cu orădenii pe marginea filmului, aşa că întrebările din partea publicului vor fi binevenite. În cinematografe, filmul va intra din 27 februarie. Personal sunt curios să văd cum a abordat Tudor Giurgiu un subiect atât de delicat şi sensibil, dacă l-a făcut pentru publicul român sau mai mult pentru cel străin şi unde îi va încheia povestea. O poveste inspirată din fapte reale. Din păcate.
Citiţi pe această temă şi articolul "De ce în ceaţă? Filmul lui Giurgiu nu răspunde la dilema dacă a fost sau nu erou fostul procuror Alexandru Lele"
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.