Mitul seriozităţii şi disciplinei asiatice s-a clătinat serios încă de la început, manifestarea începând cu o întârziere de 35 de minute. Oaspeţii coreeni invitaţi la microfon, printre care şi Excelenţa Sa Park Hyo-Sung, Ambasadorul Coreei de Sud în România, s-au adresat publicului în limba maternă proprie. Nici urmă de diplomaţie prin folosirea limbii engleze, pe care o bună parte din public ar fi înţeles-o. În schimb, într-un nejustificat exerciţiu de politeţe cu iz de servitute, moderatoarea serii şi-a rostit speech-urile prima dată în engleză şi abia apoi în română.
"Dacă nu aţi văzut Bihorul, nu aţi văzut România", le-a spus prefectul Claudiu Pop înalţilor oaspeţi. "Ne-am dori să avem şi turişti din Coreea de Sud în judeţul Bihor", a continuat ideea deputatul Ioan Cupşa, preşedintele Comisiei parlamentare de prietenie cu Coreea de Sud, atunci când a scăpat la microfon. "Duceţi-i pe drumul de Beiuş, dacă vor să vadă România!", le-am urat celor doi, în calitatea mea de preşedinte al Comisiei de prietenie Oradea-Beiuş. În locul lui Claudiu Pop, aş fi propus preluarea DN 76 Oradea-Deva de către Ministerul Transporturilor din Coreea de Sud. Ar fi fost cel mai mare succes al PSD pe plan local din toate timpurile.
După reciprocele limbi de lemn diplomatice a început şi spectacolul, o combinaţie de serbare şcolărească, petrecere corporatistă de Crăciun şi chef de final al unei tabere de voluntariat. La început ni s-a prezentat hanbok-ul, costumul tradiţional coreean care, pe lângă coloritul extraordinar, poate ascunde lejer o sarcină de 9 luni. S-a continuat cu o demonstraţie de măiastră desincronizare la dansurile K-Pop şi un micro-recital de muzică coreeană cântată de muzicieni orădeni, în care am remarcat vocea impresionantă şi promiţătoare a Larisei Ştefan, studentă la Facultatea de Muzică. Spre final, o trupă locală de taekwondo a spart ţigle cu mâinile şi lemne cu picioarele, probabil chiar şi câteva metatarsiene, după icnetele pe care le-am auzit.
Sonorizarea a fost atât de slabă şi plină de probleme tehnice încât, dacă evenimentul ar fi fost organizat de Ambasada Coreei de Nord, angajaţii Casei de Cultură a Sindicatelor ar fi ajuns în lagăr. Apariţiile sporadice printre exoticele costume coreene ale unei salopete tradiţionale româneşti, din care un Dorel simpatic, cu mustaţă, încerca zadarnic să repare microfonul, au creat o spumoasă întrepătrundere a celor două culturi atât de diferite. Trăiască prietenia româno-coreeană!
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.