Cuvintele care omoară

Ieşirea publică recentă a actorului Dragoş Bucur pe tema pandemiei e similară cu cea a lui Dan Bittman de acum câteva luni. Amândoi au avut poziţii anti-mască, anti-vaccin, anti-sistem, ambii au bagatelizat boala care pe unii i-a ras, iar pe alţii i-a pus la lupte grele pentru supravieţuire. Ca un detaliu atenuator de vină, ambii îşi trag seva din industrii grav afectate de pandemie. Uşor de remarcat, nimeni din industria farmaceutică, medicală, a telecomunicaţiilor sau de la CFR nu a avut astfel de luări de poziţie în ultimul an.

Revoltele celor doi s-au transformat în scandaluri nu din pricina celor spuse, ci din cauză că muzicianul şi actorul sunt printre cele mai populare figuri publice din România, cu mulţi fani şi mulţi urmăritori pe reţelele sociale. Iar atunci când ai zeci de mii de abonaţi la postările tale publice, cuvintele spuse o pot lua la vale precum bulgărele de zăpadă, dărâmând totul în cale. Ce gândesc cei doi gândesc şi mulţi alţi semeni, care n-au însă zecile de mii de oameni care îi urmăresc, aşa că impactul este considerabil mai mic.

Întâmplările acestea mi-au amintit de una dintre cele mai importante lecţii pe care jurnalismul serios le predă de la începuturile sale. Aşa cum orice comunicator în masă ar trebui să ştie, cu cât publicul tău este mai mare, cu atât impactul mesajelor tale va fi şi el mai mare. În jurnalism, asta se traduce prin verificarea cât mai riguroasă a informaţiilor şi prudenţă în difuzarea celor cu "hibe" de veridicitate, iar în cazul comunicatorilor independenţi, VIP-uri cu audienţe generoase gen Bittman sau Bucur, ar trebui să se manifeste printr-o mai mare responsabilitate.

În acest proces de comunicare în masă, ceea ce crezi tu nu este cel mai important lucru din ecuaţie. Ceea ce contează în primul rând este efectul cuvintelor tale asupra publicului. Dragoş Bucur şi Dan Bittman au spus ceea ce credeau ei cu tărie (absolut normal şi necondamnabil), dar opiniile lor, în contextul actual şi ţinând cont de viralizarea rapidă, aproape peste puterea de asimilare logică a mesajelor, ar putea să facă rău tocmai audienţei care le soarbe fiece cuvinţel. Dacă unii oameni au luat decizia să nu mai poarte mască şi/sau să nu-şi facă vaccin în urma acestor postări, răul a fost deja făcut şi mai poate creşte.

Până la urmă, prin aceste ieşiri publice, amândoi artiştii au demonstrat că sunt şi ei oameni, cu limitele lor de rezistenţă în faţa marilor schimbări la care ne-a supus pandemia. Trăim vremuri ciudate, avem dubii cu privire la viitor, ne este frică şi mascăm teama asta în diverse feluri, uneori chiar prin revolta anti-sistem. Să cedăm e omeneşte. Dar nu cred că, atunci când eşti pe punctul să o iei la vale, te ajută cu ceva dacă mai tragi pe cineva după tine. Aşa că bine ar fi ca uneori să fim mai atenţi la ce spunem în public, indiferent câte albume am scos sau în câte filme am jucat.