Cum ar trebui să arate un parc

Episcopia Romano-Catolică s-a apucat să amenajeze parcul din jurul fostului Muzeu. Pentru asta a avut nevoie de două condiţii: să vină un specialist peisagist, şi au adus unul tocmai din Franţa, şi să nu vină ecologiştii, mai ales cei din Oradea.

Cine a urmărit amenajarea a constatat că mulţi arbori au fost tunşi sever, alţii au fost efectiv proptiţi cu bare metalice, dar concomitent s-au făcut plantări, nu neapărat importante cantitativ, dar ghidate după un schepsis. Totul fără circ, fără proteste sau sfaturi date de pe margine de chibiţi care se pricep la toate.

Episcopia şi-a stabilit din start ţelul: parcul va fi unul cu plante biblice, chiar dacă la noi clima e uşor diferită de cea din Ţara Sfântă. Se cunoaşte mâna meseriaşului şi se vede că dacă nu vrei să faci de toate pentru toţi, într-un spaţiu verde până la urmă limitat, rezultatele sunt foarte bune.

Urmează o etapă importantă în schimbarea la faţă a urbei. Parcurile mari, Petofi şi 1 Decembrie, vor intra în reabilitare. Înainte de a ne apuca cu voinicie să plantăm en gros, să tăiem idem şi să amplasăm fel de fel de acareturi, ar trebui să-l chemăm pe nenea acela francez ca să ne lumineze.  Poate că fiecare parc ar trebui să aibă specificul lui, farmecul propriu; altfel, cu standardizarea asta, nici nu ştii dacă te plimbi prin Salca, Olosig sau Petofi. Sigur, nu e uşor la un popor care se defineşte prin "şaorma cu de toate".

E vremea să ne bazăm pe minţi mai odihnite, cu o viziune proaspătă asupra oraşului, iar lansarea proiectului internaţional pentru spaţiul de deasupra parcării din Independenţei e un bun început, pentru că s-a văzut că nu întotdeauna resursa locală poate conferi strălucire bătrânului oraş.