Faza I. Vom intra în vârful pandemiei. Nu vom face noi excepție de la situațiile catastrofale, din moment ce sisteme medicale mai solide, din Italia și Spania, s-au clătinat în faţa molimei. Dacă vom trece mai ușor peste această nenorocire nu e datorită modului nostru de organizare, ci pentru că noi suntem mai obișnuiți cu tragediile, cu greutățile, cu stilul acesta de „lasă că merge și așa”. Dacă avem noroc, vor mai rămâne pe baricade suficienți medici să ne doftoricească, dacă nu, armata de popi are ocazia să intre în scenariul următor, parcă numărul 5.
Faza II. Efectele izolării se vor dovedi catastrofale în primul rând pentru cei care-și câștigau existența tâlhărind pe străzi sau furând din tramvaie. Rămași fără resurse, cei mai defavorizați vor lua cu asalt resursele care să le asigure supraviețuirea. Degeaba i-am numit noi pe țigani romi, că tot nu am reușit să-i integrăm în societate. Ba am crezut că am rezolvat problema când aceștia s-au „integrat” de capul lor în toată Europa. Va fi foarte interesant de văzut ce se va întâmpla când marile colonii de romi vor da pe dinafară. Așa că, dacă n-ați stat în case de teama coronavirusului, s-ar putea să stați de frica tâlharilor.
Faza III. Se termină și vârful pandemiei. Bombele sociale sunt, cât de cât, ținute sub control. Cei de la privați se trezesc fără locuri de muncă, fără o sursă de venit. Sistemul privat a avut grijă din prima zi a crizei să-și pună pe liber o mare parte dintre angajați. Pentru repornirea economiei este nevoie de foarte mult timp și mai ales de foarte mulți bani. Cum nici timp prea mult nu avem la dispoziție și nici bani din belșug, demararea activității economice se va face lent, adâncind și mai mult suferința.
Faza IV. Dacă firmele private sunt la pământ, e limpede că nici sistemul bugetar nu o poate duce prea bine. În timpul pandemiei au muncit la greu, în prima linie, cadrele medicale, polițiștii, militarii și cei care au asigurat utilitățile și aprovizionarea cu alimente. Aceștia vor merita, indiscutabil, mai mulți bani. Ceilalți, oploșiţi prin ministere, agenții și sinecuri, care chipurile au lucrat de acasă, vor vrea și ei salarii întregi, iar dacă se poate și sporuri de stat pe canapea. Mă întreb ce dracu’ să lucrezi de acasă când tu nu ai de lucru nici când mergi la serviciu?
Singurii care mai pot cât de cât supraviețui sunt beneficiarii pensiilor speciale. În ei ne e speranța să ducă mai departe flacăra românismului. Când se vor termina toate cele patru faze ale apocalipsei, vom ieși mai întăriți. Iar o parte, de-a dreptul țepeni.
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.