„Castelanii” și banii

A trecut o săptămână de la dezvăluirea BIHOREANULUI despre vânzarea printr-un simulacru de licitație a Castelului Stubenberg din Săcueni către Fundația Sf. Francis, iar cei vizați, primarul Béres Csaba și fondatorul organizației, Bőjte Csaba, nu au dat încă nicio replică și nu au furnizat argumente prin care să demonstreze că afacerea nu ar duhni a nelegalitate.

Chestionați amândoi înainte de redactarea articolului, cel dintâi a refuzat să elucideze o sumedenie de neclarități. De ce a propus înstrăinarea domeniului, sub pretextul sprijinirii unei asociații caritabile, dacă aceasta oricum îl primise în folosință gratuită pe 49 de ani? De ce a inițiat o hotărâre a Consiliului Local pentru vânzare înștiințând consilierii cu doar 30 de minute înaintea reuniunii în care aceștia au fost puși să o aprobe?

De ce a ignorat legea ce impunea să aibă avizul Ministerului Culturii, îndreptățit la preemțiune în cazul clădirii monument istoric? De ce a comandat cu de la sine putere o așa zisă evaluare, fușerită în câteva ore și soldată cu fixarea unui preț derizoriu? De ce a stabilit pentru licitație condiții exclusive, pe care numai Fundația Sf. Francisc le îndeplinește (prestator de servicii sociale de minimum 10 ani și cu minimum 5 alte locații la nivel național), dar nu s-a gândit să pună drept condiție îngrijirea unui număr minim de copii (acum sunt cazați acolo 15, dar pe viitor pot fi și 2).

Și, mai ales, cum explică afacerile pe care le-a derulat cu Fundația, devenită proprietară a ștrandului fost orășenesc, dar care l-a dat în folosință gratuită tocmai firmei pe care primarul o deținea împreună cu propriul șofer? Ce apărare ar putea, oare, prezenta edilul în fața procurorilor anticorupție dacă aceștia l-ar acuza de abuz în serviciu cu foloase pentru altul (pentru Fundație) sau pentru sine (de vreme ce organizația l-a cadorisit cu ștrandul)?

Și „părintele” Fundației, călugărul Bőjte, a preferat să lase în aer aspecte spinoase. De ce, dacă organizația folosește gratis Castelul Stubenberg, nerenovat din lipsa banilor, acum vrea să-l cumpere sub cuvânt că vrea să-l reabiliteze, ceea ce înseamnă cheltuieli de milioane de euro? De ce, în fond, îi trebuie unei organizații caritabile un ditamai castelul, deși din banii economisiți prin neachiziționarea unor asemenea clădiri ar putea caza, hrăni și educa o mulțime de copii?

Și, dacă nu-i cu supărare, de unde are o grămadă de bani, așa încât, după ce a cumpărat ștrandul orășenesc, cumpără și Castelul? Cât adevăr o fi în ceea ce se spune în Săcueni, că de fapt acesta va fi un imobil de protocol pentru elita UDMR din județ?

Site-ul unei publicații obscure a „furat” articolul din BIHOREANUL și i-a dat un titlu naționalist, „Cum pune mâna Ungaria pe o stațiune turistică și un Castel în stil baroc din 1750”, dar în afacerea Stubenberg marile probleme nu sunt neapărat etnice și nici confesionale, ci politice și bănești. Ca de multe ori când în joc sunt interesele unui partid cum este și UDMR...