Capitulare la canalizare: Selina renunţă la lucrări de canalizare în valoare de 7 milioane euro, cu doar 6 luni înainte de predare!

„Te tracasează şi vom prezenta situaţia. Trebuie să vorbească cei de specialitate, care au lucrat acolo şi au văzut. Dacă eu vreau să fug 100 de metri şi cineva mă opreşte de 50 de ori, păi mai pot eu să fug în zece secunde? Asta înseamnă timp, asta înseamnă cheltuială”, afirmă Rus. Aşa stînd lucrurile, Gavra a furat startul fugind “la Bucureşti” şi de acolo probabil în Mexic într-un concediu de cel puţin o săptămînă, în camera pe care tocmai a eliberat-o Rus, pentru a pasa responsabilitatea semnării rezilierii contractului omului providenţial (că de-aia îl cheamă POPA) supranumit prostul. Cu toate că în fiecare instituţie există cîte un Popă, iar cel dintîi este la Consiliul Judeţean, în acest caz este vorba de cel de la CAO. Echivalentul pe scurt al competiţiei descrisă de Rus este cursa de 100 de metri garduri. Aflăm acum că Gavra, care a furat tot ce era de furat, o comite din nou, inventînd cursa pe lungime nedefinită în care singurul rol al gardurilor este acela de a avea un motiv să-şi ridice (cu mîna) piciorul cînd face pipi (pe Rus). Speranţele de a scăpa astfel de corecţiile financiare sunt mari atît timp cît nevasta lui Popa este la Curtea de Conturi. Ca să şteargă urmele din precedenta escapadă (cînd CAO era controlată de Autoritatea de Audit el fiind “chemat” de urgenţă în Dubai) şi-a desfiinţat contul de Facebook. Medicii spun că boala i s-a ameliorat de cînd cu excursiile şi, recomandabil ar fi, să stea (a)plecat. Prin imitaţie, că şi de-aia e macac, Georgică Ignat va pleca şi el în concediu ca să-l lase pe Indrieş (PNL) Nicu să semneze actele. Pentru ca nivelul de reprezentare să fie echivalent, Beni Rus îl va trimite pe buldozeristul MARTA ca împuternicit, “inginer manager”, responsabil şi orice funcţie s-ar mai cere (că şcoala de ce ar mai conta cînd vede cu cine trebuie să discute) la nevoie trimiţînd şi şoferul cu Maybach-ul în care încap toate diplomele din biroul lui Roman (cele ISO).

Roman declară: „Chiar dacă de la noi vin nemulţumirile, nu am făcut niciun demers scris. Nu există nicio adresă oficială. Lucrăm mai departe, cumpărăm materiale, se lucrează în oraş. Sunt frânturi de discuţii din care fiecare a înţeles ce a vrut. Au fost discuţii, însă e o poveste lungă până la rezilierea contractului. Contract de 5 milioane de euro”. Evident că nu există nici o adresă scrisă deoarece tembelul ăsta nici nu ştie să scrie. Cu mîna cu ar trebui să redacteze adrese (sau măcar să le semneze) se scobeşte în nas după pe aceeaşi mînă îşi întinde mucii pînă la cot. Termenul de finalizare a contractului cu Selina este 24 august (daca CAO nu l-a prelungit deja ILEGAL). In afara executării garanţiei de bună execuţie CAO trebuie să reţină Selinei şi DAUNE conform contractului. Aici este problema lui Gavra, motiv pentru care pasează pisica la Louis Berger. Din modul de prezentare a lui Gavra ne prosteşte în făţă insinuînd că el (respective CAO) nu au nici o atribuţie în aceste contracte. „Nici cu Selina, nici cu un alt constructor de pe program nu se discută decât prin diriginte, de fapt prin Louis Berger (în persoană).”Oricum, dacă nu sunt aplicate penalităţile de 0,1% pe zi din VALOAREA CONTRACTULUI în cazul continuării lucrărilor după 24 august sau nu se solicita daune EGALE CU VALOAREA DECLARATA CA NEELIGIBILA de Comisia Europeana, Gavra şi Bolovan (aşa cum bine ştiţi din sesizările făcute deja la OLAF şi restul instituţiilor româneşti) VEŢI PLĂTI! Comisia de licitaţie nu ştia că este subevaluată oferta? Sau Gavra singur e mai deştept decât toţi cei din comisie? (abia acum). În rest Roman, ca de fiecare dată cere beneficiarului "daţi-ne-n gură", Beni ştie să explice doar ce ştie să facă el cel mai bine - SĂ FUGĂ, iar managerul de proiect al Selinei "decât" o frige pe fata lui RUS.

Sincer, credeam că o să mai vorbim de Georgică Ignat în momentul în care vor fi apărut rapoartele OLAF cu oameni care nu au însemnat nimic pentru Compania de Apă. Crăcit, cu un picior pe Stînga, cu celălalt pe Dreapta, Coiosul din CAO a scăpat în strîmtoarea finanţării europene acest cîrnat zbîrcit pe post de lance ca să nu-i rănească pe constructori. Băiatul ăsta care pare mereu îmbrăcat prea gros, din cauza aparaturii de înregistrare pe care o poartă pe sub sacou a lansat-o în 2011 pe ţeavă pe Kuntz, iar acum pe Hicea, zig-zagul acesta amintind de mersul împleticit al celui care acum îl garantează ca răspunzător direct pentru “rezultatele” implementării “coeziunii”. Cu toate acestea reacționează la ridicol cu siguranţa agentului dublu. N-am avut vreodată senzația că a zis ceva cu sens, ci că doar a spus cuvinte la întîmplare pentru reglarea microfoanelor. Un continuu doi-zece, doi-zece… Ce atmosferă cînd l-a uns manager de proiect! Și un porc care doarme bîzîit de muște ar fi roșit de jenă. Dar nu e cazul, Georgică a mers ață la constructori. Cum ce înseamnă asta? Înseamnă că îl agreează, că e pe felie cu ei, i-au zis că ce bine ar fi dacă s-ar cheltui banii ca să stăm bine la absorbţie… Cică a vorbit acolo de îngrijorările lui Gavra legate de preţul aprobării lucrărilor şi împărţirea economiilor, dar că a discutat și “proiecte mai vechi”(cum ar fi ISPA şi BERD). Răbdarea aduce la mal cadavrele adevărului. Vine rîndul Companiei de Apă să plutească în apa mică ce va rămîne după tsunami. După două mandate de hoție, fals și indolenţă, directoraşul Gavroche va sta ghemuit la picioarele Justiției ca ultimul sărac. Mecanismul lui, clădit pe sfidarea legii, înșelăciune și protecție politică e, de fapt, un şir de căsuțe poștale canadiene în care se odihnesc banii sifonați din România. Vorbim aici de sute de mii de euro, nu de mărunțiș. Dar Bolovan a avut dureri în cur, a preferat tăcerea cu iz de complicitate deşi era informat. Între timp, s-a demonstat în instanță că Gavra e un falsificator, împreună cu scribul Eutanasie COCIUBA (ce nume predestinat). După raportul auditorilor şi al Curţii de Conturi care au confirmat gaura făcută, urmează convalescenţa în sensul recuperării. Bolojan ca să scape va găsi, poate, îndrăzneala necesară să admită că “post-man” a furat, a minţit şi a falsificat de unul singur. Dar, fiind amîndoi instruiți în consilii de administraţie din portofoliul lui ginerică Georgică (COSTAN), nu se pot abține, după ce au furat boul, să renunțe dracului la ouă.

Şofer suplinitor și electrician de două fire, fotograf, bișnițar în piețele din Ungaria, băiat de prăvălie pe străzile Istanbulului, mexican în România, om de afaceri în Irak, constructor în Erbil și bucătar la Boga, hamal și crupier la Bucureşti, a fost de toate. Nu a avut ce face, poate pentru că a și făcut de toate, și într-o seară a investit niște click-uri nevinovate pe net, la “Loteria licitaţiilor”. “S-a înscris” cum zice el precum cei ce îşi ţineau rîndul la coadă prin intermediari înainte de `89. Din partea cealaltă, robotul Companiei de Apă i-a răspuns: „Congratulations, you are the loser”. S-a dus la Consiliul Judeţean dezamăgit și a accesat un credit pentru proiectul Aparegio. De fapt, a făcut un schimb Primăria: el avea un primar și în scurt timp nu-l mai avea, dar avea, în loc, ceva mic – un kiss (cum ar veni). Acum stă cu chirie în propria firmă. Nu e un tip ranchiunos, dar dacă-l prinde pe zînul ăla gras cu bagheta lui magică, este foarte probabil ca proctologul din Alba Iulia să vadă ce n-a mai văzut în viața lui. Asta era în vremea în care prim-arul se plimba pe teren și economia duduia sub el, iar mai tîrziu președintele Aparegio se jura că nu ne va afecta implementarea pro- e(re)ctului. Și mai era în vremea în care, fără un loc de muncă și cu datorii la bancă, simțea cum își pierde mințile. Asemeni lui Zorba, își privea viața: ”Uite ce frumos s-a prăbușit!”. Depresia economică exterioară și depresia nervoasă interioară se încăpățînau să intre într-un echilibru. A fost momentul în care, lăsîndu-și creierii cu porțile deschise, în viața lui D.A.N.te a intrat copoiul ardelenesc. La început sfios, parcă în căutarea unor fantome de mistreți, apoi din ce în ce mai curajos, scotocindu-i pînă spre inimă. Cum era copoiul ăsta? Era ca el, ca Dante înainte de prăbușire: greu de dresat, inteligent, rezistent, primitiv, orientat, descurcăreț, puțin pretențios, apucat, iubitor de libertate, cu personalitate. Copoiul ardelenesc este și devotat. Cînd l-a întrebat însă pe copoiul ardelenesc al cui e, copoiul, cu privirea rușinată, i-a răspuns:– Al maghiarilor. Dar asta e doar o diversiune (evident neadevărată). Fără un concurs de împrejurări fericite, nu dau o viață prea lungă de copoiului românesc, care azi cred că foarte puține județe din țară îl mai posedă. Sub aspectul lui curat, puternic, și mai ales bun la vînat. Ungaria face eforturi deosebite, susținute și prin Grădina Zoologică din Budapesta și, cu numeroase exemplare de copoi aduși din România, cuiburi întregi sau cățele care urmează să fete acolo, omologhează rasa de copoi ardelenesc. Dante a reușit să facă asociația DaNA dedicată copoiului ardelenesc și acum a înființat Clubul de copoi ardelenesc din România. Copoiul este cîinele omului simplu, al gonașului care își rupe hainele prin desișuri încercînd să abată vînatul în fața celor care stau în stand. În stand se află pomădații Rus, Kiss, Gavra, Kuntz, Ciursaş, Tomuilescu, Boljan. Prin birourile oamenilor de afaceri orădeni nu e chiar atât de liniște precum în restul Ardealului. După episodul „Mudura”, fost patron al Nufărului desemnat să poarte uniformă din lemn în baza unor acuzații de dare de mită, un nou serial polițist de succes se toarnă în inima Transilvaniei, prin aportul generos al deja fostului președintele al Consiliului Județean, Kiss. Orădean cu acte false, RUS nu a învățat chiar atât de multe din isprăvile lui Kiss, care ajunsese să ia mită chiar și de la vânzătorii de toner pentru tipărirea proiectelor făcute de s.c. RONO AQUA, și meticulos cum i s-a dus vestea, s-a pus pe „dat oamenilor ceea ce vor”, cum era și crezul lui Al Capone. Și comparația cu Al Capone nici măcar nu e atât ridicolă precum ar părea. Cum în orice domeniu trebuie să pornești de jos pentru a-ți aprecia mai târziu evoluția, tânărul Beni a luat-o pe tronsonul bătătorit din „Drumul mătăsii”, fiind în anii adolescenței o dedicată călăuză, activitate bine remunerată la acea vreme când greutatea rulmenţilor aducea ciubucuri grase. Part-time, era şofer şi ghid! Când a crescut, Beni a continuat să fie un afacerist tenace. În orașul în care cuvântul „mită” risca să înlocuiască le fel de sintetica denumire de „Mare” a orașului, președintele Consiliului Județean a stat cât a putut de mult sub „radar”, lăsând impresia că treburile județului sunt ultimul loc în care procurorii DNA ar trebui să-și bage nasul. Întocmai precum un tânăr ucenic ce învață de la cei cu state de plată mai vechi, Uioreanu a înțeles din timp că afacerile ce implică mită, bani trecuți prin “şasă” firme mai repede decât rața prin Criş și licitațiile făcute la cafea nu sunt cu nimic diferite față de evidența bonurilor de benzină. Și, mai ales, nu se fac neglijent. Așa a luat naștere faimosul Grup de firme SELINA. O alegere foarte inspirată, dacă ne gândim că acest grup pare a fi făcut pentru șpăgari, datorită faptului că numărul de firme este practic nelimitat în aceași măsură în care, așa cum orice funcționar public orădean știe, numărul de persoane care pot contribui cu sume nedeclarabile și neimpozabile este și el cel puțin nesfârșit. Benficiind de pe urma acestui “soft” de luat mită organizat la nivel de corporație, Beni a demonstrat că nu este de niciun fel un „lup de Alba (Neagra)” risipind banii în limuzine sau partide cerute de zâne blonde. Deja faimosul procent de 24% primit în dar de la partenerii de afaceri era reinvestit în continuarea adecvată și dezvoltarea organică a sitemului de primit mită. Este de prisos să mai adăugăm faptul că toate cheltuielile erau atent trecute de Roman (călin) într-un document Excel pe care, periodic, Beni îl analiza, astfel încât să fie sigur că nu este tras pe sfoară mișelește și mai puțin organizat de cum o făcea el. Numa’ că no’, procurorii DNA nu s-au dovedit a fi la fel de impresionați de spiritul organizatoric al ardeleanului și l-au propus pentru un post răcoros de unic administrator al unei celule, lăsând în pană grupul, care din ce în ce mai mult pare desprins din scenariul unui horror în care personajele, după nopți terifiante de lupte cu fantomele trecutului se așează dimineața, epuizați, la o masă și se numără: „No, câți am mai rămas?”.

Este fabuloasă combinaţia inginerească a condiţionalului optativ “dacă apa vine la 1,5 metri” cu reflexivul “canalizarea se pune (din nou singură precum vin adresele de la şi către conducere – ale acestui macac deghizat) la 4 metri SAU mai jos”. Abilităţile profesionale atestate prin fişa de EVOLUARE impusă ne mai arată că şi la testul psiho-logic (intenţionat cu cratimă) a fost ori favorizat de restul maimuţelor din grupul de conducere, ori ca răspuns la test a dus extemporalele de securist, după ce Selina a realizat vreo 35% din lucrare (aşa cum raportează tot el la Bucureşti) din valoarea totală a contractului de 6,5 milioane de euro, ar mai rămîne de executat lucrări de circa 7 milioane de euro. Cum să dai pe mîna unui asemenea prost un proiect de 65 de milioane de euro? Că nu ştie citi nu mai e nici o surpriză dar acum nici nu mai contează ce citeşte după ce s-a fixat clar că Selina are de plătit 2,8 milioane de lei – penalităţi în orice variantă. DAUNELE nu le-a evaluat, nu vrea să le evalueze şi cu atît mai puţin să le recupereze. Dar şi gura Rus-ului grăieşte adevărul de pe urmă "Noi ne-am făcut nişte calcule pe baza caietului de sarcini, înainte să ne înscriem la licitaţie, dar când ne-am trezit că beneficiarul spune "asta nu se mai face" şi "asta nu se plăteşte" nu mai putem încheia pe profit". Gavra contra-atacă (ce alăturare imposibilă în cazul lui amintindu-vă că el este cam-pion) şi remarcă la patru dopuri de şampanie/ wiskey distanţă de atribuirea comisiei de licitaţie că Beni a subevaluat oferta. Dar (cadou) asta e problema lui! Zice acelaşi crupier. Între timp Man Ciprian, cînd îi vede pe cei doi, din instinct, începe să le tragă conturul cu creta. Să nu adormiţi că vă închide conturul şi apoi vă finalizează.

Trimis de Întunericitul să inspecteze vecinătăţile plaiurilor natale din Aleşd ale contelui Dracula, Aghiuță a predat cancelariei subpămîntene un entuziast raport scris cu vîrful codiței înmuiat în păcură, care sună astfel: Din clipa cînd am atins cu copita binecuvîntatul tărâm al Companiei de Apă, m-am simțit, vorba aia, ca la mama acasă, amintindu-mi de lucrarea muscalului Ivan Turbincă „În căutarea guleaiului pierdut”. Căci nici în negrele pustietăți nu mi-am putut închipui că voi fi primit într-un protocol de gradul zero, cu votchi, tabacioc, femei și lăutari, de un manager de proiect costumat în șpilhozen și cu beretă roșie pe scăfîrlie, înconjurat de o gardă pretoriană alcătuită exclusiv din economiste golașe la cap (la drept vorbind), supravegheate de ingineri cu sutană în care am detectat trăsăturile vechiului colaborator Teodosie Șpagoveanul, care nici una nici două m-a gîdilat cu pămătuful de busuioc și m-a stropit cu agheasmă neîncepută să nu-mi fie de deochi. Obiectivul numărul unu al vizitei mele de lucru a fost celebra lucrare din Oradea propovăduită de prea-fericitul cu Semilună BeneAmin întronizat drept RUS, unde a avut loc un adevărat experiment Philadelphia. Încă de la intrare m-am lăsat înduioșat de imnul prichindeilor dirijați de arhimandritul Roman, al cărui lait-motiv – împrumutat laic de la Gavra „bea, bea, nu te lăsa, bea fiindcă viața e grea”, transformat ad-hoc în limbajul propriu “daţi-ne-n gură că merităm” îmi răsună și acum în urechi. Trebuie să recunosc că n-am rezistat îndemnului și m-am făcut și eu mangă alături de micii alconauți, după care a venit rândul Roman-ului CĂLIN. De la Selina am zbughit-o degrabă la Primărie, unde se zvonise că niște prestidigitatori români de la Autoritatea de Management a Ministerului Fondurilor Europene ar fi lansat pe piață prin Consiliul Judeţean seria a doua a S.F. – ului (dar nu filmul) pentru 2014-2020 din fonduri de coeziune. Regizorul (cu toate că nu e un film) Ştefan Crăciun – cel neplătit de 4 luni de concernul transpartidic BLOM colectează în mare grabă proiectele primarilor făcute pe bani grei pentru a le rescrie cu caractere chirilice întru blagoslovirea Comisiei Europene şi încă 125.000 de euro pentru ca “suma” proiectelor “să fie primită. Amin.” Acu’, între noi fie vorba, chestia cu pricina nu-i așa de originală, căci nici Duhul Sfînt nu se vede deși e risipit pretutindeni, numai că n-am rezistat tentației de a-i admira în pridvorul mănăstirii Știrbei Vodă nr. 79-81 din Bucureşti pe bacii Patriarhiei mulgînd oițe care nu există în realitate și scoțînd dintr-un zer abstract o brînză Camembert. Acestea fiind spuse, închei primul meu raport de țară în așteptarea celui ticluit de colegul Eugen Teodorovici pentru cotoroanța de la Bruxelles.

Ovidiu Gavra s-a născut în beci în timp ce mama lui era în vizită la serviciul tatălui său – securist notoriu. Mulți ani după aceea, asemănător, aveau să se nască eroii concursului Românii au talent. Era pe la începutul Proiectului Aparegio, adică prin 2011, iar vocea președintelui Consiliului de Administraţie căpătase acea răgușeală în care stau pitiți mugurii absolutismului cu patru cuburi de gheață. Georgică Ignat avea talent, un talent de artist oral care făcea spectacol sub cupola circului din sala festivă la comisia tehnică. De mult nu se mai auziseră verbe așa de proaspete și fraze așa de bine întocmite de către un iNGINER. Împotriva despotului se ridica, limpede și curgător, glasul lui Demostene din Mureş. Așa încît lumea a întors capul, a ciulit urechile și l-a adoptat pe acest copil vorbăreț așa cum l-au adoptat leviții pe David. De la el se aștepta să pornească pietroiul spre fruntea tiranului, iar Georgică nu a înșelat așteptările nimănui în campania pentru debarcarea UDeiMeReu Kuntz. Căzută în graţie a măturat pe jos cu canarul ajuns director cum nici două lăzi de Chivas n-ar fi reușit. Destinul viitorului ctitor al MEGA proiectului Aparegio tocmai se făurea. Legenda dădea în fiert, istoria își deschisese brațele. Gavra părea să aibă inteligența lui Ciuc-clarul și verva lui Nicu Creţ. Punînd la socoteală și fierbințeala momentului, se poate spune că, de la prim secretarul Tulai încoace, nimeni nu mai fusese atît de așteptat. Dar nici iubitorii de păsări exotice și nici veterinarii nu observaseră că acest canar trăise doar în captivitate. Imunitatea lui era slăbită în săli închise de poker, în sedii de partid și în primărie. Scos afară, lăsat să umble printre oameni, Gavra s-a izbit la nesfîrșit de geamurile unei realități pe care o vizitase doar cînd ieșea să se pișe. A făcut în doi ani toate gafele pe care un idiot le-ar face într-o viață. S-a combinat cu Kuntz și cu Radu Ciursaş. A mințit fără să i-o ceară împrejurările. S-a grăbit să-i probeze papucii lui Oros Claudiu în loc să aibă răbdare să-i dea. A vorbit cu Ministerul Fondurilor Europene într-o limbă care nici pînă azi n-a fost descifrată. A demis-o pe Kuntz ca să intre în noi încurcături. Laic, impertinent, agramat, obișnuit cu sticla, fie ea şi de wiskey, Gavra e acum secerat de o boală necruțătoare: suficiența. Tot ce va face de acum încolo Gavra va fi pîndit de ridicol. Lipsit de funcții și de somn liniștit, aspirînd pe ascuns la călătoria înapoi în timp, obligat să-și schimbe morga de șef pe chicotelile de subaltern, cotcodăcind pe lîngă un Bolojan ocupat, Gavra va ieși din decor agitat, ca un nebun care întreabă trecătorii dacă i-a văzut cineva Pisicul. Să ni-l amintim așa cum a fost: Gavra, cel mai bun “absorbitor” al ECONOMIILOR din fondurile europene.

beneficiarul, adica primaria oradea, adica Balbajan, "a renuntat la unele lucrari prevazute in bugetul initial" de0arece s-a inteles cu Selina sa "renunte" primaria, ca sa aibe Selina motiv sa rezilieze ! ;) v-ati prins ? de fapt, totul este o mascarada, un aranjament intre Balbajan si Rus ! pe banii frajerilor de oradeni, desigur !

Niste tarani nescolarizati din Biharia ,au vazut (prevazut) porcariile de APAREGIO,--MEGAPROIECT. mai cereti sfaturi de la ei..

Nu ne mai renteaza, cand ati falimentat alte firme mai mici cu atitudinea voastra de granzi era bine, ati luat lucrari pe care le-ati executat la bascalie asta faceti de 2 ani prin oras, spargeti ca prosti infundati si apoi iar spargeti, iar acum nu va mai incadrati in bani, e mai usor la programul multianual de asfaltari unde decontati primariei multi km de asfalt turnat ... sa va cercerteze DNA borfasilor ca nu e posibil sa va bateti joc de un oras intreg ca asa aveti voi chef.

De acest oras isi bate joc orice taran proaspat sosit din Sud! Pur si simplu nu este in sange sa ne ridicam la pretentiile noastre occidentale. Mare pacat de acest oras si va mira ca ne pleaca tinerii!

El e manager de proiect dar ia si de la Selina!

Dacă intră în insolvenţă cum crede cineva că se vor recupera banii de la această firmă !?! Cel mai bun exemplu în Oradea este Electrocentrale SA care, la cei peste 300 milioane datorate ruşilor, mai are mult şi bine până să re-umple buzunarul acestora !?! Aşa încât nu trebuie admis sub nicio formă planul pe care Selina SA îl va depune la instanţa comercială, ci insistat să-şi termine treaba prin desprinderea unei societăţi comerciale din grup, curată şi fără obligaţii, care să preia exclusiv lucrările ce trebuie făcute pe bani publici europeni !?! În afara acestei reorganizări, restul nu are decât să piară, prin tragerea personală la răspundere a acţionarilor !?! Oricum, multe vor ieşi la iveală odată cu falimentul "personal" al Beniaminului !?!