Atac la Muzeu: BIHOREANUL vă prezintă cum a dat lovitura un celebru interlop orădean, jefuind castelul lui Octavian Goga din Ciucea

În martie 1990, Consiliul Frontului Salvării Naţionale abroga Legea 63/1974 conform căreia păstrarea şi conservarea patrimoniului cultural era o problemă de siguranţă naţională. Urmarea? În lipsa unei alte reglementări, adoptate abia peste un deceniu, furtul din mănăstiri, biserici şi muzee, precum şi contrabanda cu vestigii arheologice, obiecte de cult şi de artă, au devenit "sport" naţional.

Între primele muzee prădate a fost, în vara lui 1990, Muzeul Memorial Octavian Goga din Ciucea, iar creierul operaţiunii, orădeanul Constantin Micle, aflat la începutul "carierei"...

"Turist" în recunoaştere

Pe atunci în vârstă de 29 ani, căsătorit şi tată a doi copii, fără loc de muncă şi fără prea multe studii, Micle voia să dea lovitura din traficul cu obiecte de patrimoniu. A ochit muzeul de la Ciucea şi l-a vizitat de mai multe ori împreună cu Ioan Dorel Ienciu, un amic de-al său din Oradea, care avea 24 ani, şi cu Vasile Florian Gherheş, un timişorean de 22 ani. Voiau să ştie care sunt obiectele cele mai preţioase şi traseul cel mai sigur pentru fugă în caz de nevoie. Gruparea, după cum arată documentele consultate de BIHOREANUL, a intrat de patru ori în complexul muzeal până să-şi scoată prada!

Prima spargere au dat-o Micle şi Ienciu în seara de 9 mai 1990, după ce au descins la Ciucea îmbarcaţi în maşini conduse de doi amici, Iulian Beldean şi Florin Corunga. În timp ce şoferii au rămas în maşinile staţionate la circa 1 kilometru de conac, hoţii au intrat în curtea acestuia şi apoi în bisericuţa de lemn, forţându-i uşa cu un levier. Aici, au smuls de pe pereţi 8 icoane pictate pe lemn şi sticlă din secolele VII-VIII, în valoare de 1.030.000 lei (aproximativ 50.000 dolari, conform cursului BNR din 1990, n.r.), cu care apoi au fugit.

Jaf în reprize

După o seară, Micle l-a trimis "pe teren" doar pe Ienciu, dându-i ca sarcină să fure două tablouri - "Peisaj de Bucovina", semnat de Aurel Pop, şi "Peisaj din Balcic", de Nicolae Dărăscu, plus o tapiserie uriaşă, de 16 metri pătraţi, denumită "Scenă de vânătoare", ce acoperea peretele sălii de muzică din castel.

De ce au ochit hoţii tocmai tablourile respective nu e clar. "Peisaj de Bucovina valora 30.000 lei (circa 1.500 dolari), iar cel al lui Dărăscu fusese evaluat la 130.000 lei (6.000 dolari), iar în muzeu se aflau expuse opere cu mult mai valoroase.

În schimb, tapiseria era o pradă mare. "Este unică în Europa. E făcută din păr de cămilă, în secolul XVIII, într-o manufactură din Lyon. Octavian Goga a primit-o cadou de la şahinşahul Iranului, în perioada în care a fost prim-ministru. Soţiei sale, Veturia Goga, i s-au oferit 100.000 dolari ca să o vândă, dar a refuzat", explică acum muzeograful Cecilia Mureşan.

Spărgători perseverenţi

Ienciu a încercat să pătrundă în castel în noaptea de 10 spre 11 mai 1990, forţând uşa de la intrare, însă a declanşat sistemul de alarmă, motiv pentru care, de teamă că poate fi prins, a fugit.

Două săptămâni mai târziu, în noaptea de 24 spre 25 mai, s-a întors împreună cu Viorel Holhoş, Ioan Boşca şi Marius Ovidiu Lăpuşan. De astă dată, hoţii n-au ajuns nici până la uşă. Au fost reperaţi de paznicul complexului care, înarmat fiind, a tras şi câteva focuri de avertisment, ca să-i oprească, iar apoi a sunat la Poliţie, Lăpuşan fiind prins, în aceeaşi noapte, şi arestat preventiv.

De teamă că vor fi daţi de gol, Micle şi Ienciu au părăsit ţara, revenind la finele lunii iunie 1990, când şi-au mai încercat norocul o dată. De astă dată, cei doi i-au convins să intre în castel pe Gherheş, Holhoş şi Boroş, promiţându-le un comision din vânzarea bunurilor şi, în eventualitatea în care se cere, ajutor la părăsirea ţării.

Recuperat de Interpol

Tapiseria şi cele două tablouri au fost scoase din Castelul Goga de Boroş şi Holhoş în noaptea de 6 spre 7 iulie 1990. Ca să nu mai declanşeze alarma, cei doi au intrat pe un geam, îndoindu-i zăbrelele de protecţie. "Nu o dată, ci de mai multe ori, căci, neavând telefoane, în prima fază au scos un alt covor în locul tapiseriei, motiv pentru care au fost obligaţi să se întoarcă", îşi aminteşte un procuror orădean care a urmărit cazul.

Ulterior, tapiseria şi tablourile au fost ascunse în pădurea din vecinătatea muzeului, de unde au fost ridicate mai târziu de Ghergheş şi duse la Oradea, unde au fost depozitate într-un apartament.

Tablourile au rămas în Oradea pentru că Micle nu le-a găsit cumpărător. Cele 8 icoane şi tapiseria, în schimb, au fost scoase din ţară pe 17 iulie şi duse în Germania, unde au fost vândute. Dintre toate obiectele, autorităţile au reuşit să recupereze doar tapiseria, de la un colecţionar din oraşul german Constance, în urma unei operaţiuni organizate în colaborare cu Interpol.

Condamnat şi graţiat

Cât a încasat Micle pe obiectele de artă furate? "Se zvonea că le-a vândut pe o sumă fabuloasă, de peste 160.000 mărci germane, dar exact nu ştie nimeni. Cert e că în perioada aceea arunca cu banii, umbla prin barurile cu stripteuze din oraş cu o geantă plină de mărci germane", zic surse din Poliţia Bihor.

Dar nu pentru mult timp. Pe 4 martie 1993, atât Micle, cât şi Ienciu şi Gherheş au fost arestaţi, iar pe 21 iunie au fost trimişi în judecată de procurorii Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj. Procesul s-a prelungit până pe 18 noiembrie 1995, când printr-o decizie a Curţii de Apel Cluj Napoca Micle a fost condamnat definitiv la 8 ani şi 6 luni de detenţie, Ienciu la 9 ani, iar Gherheş, care a participat la o singură faptă, a scăpat cu 4 ani de închisoare.

Cei trei au fost obligaţi, de asemenea, la plata unor daune de 12.196.431 lei vechi (aproximativ 6.000 dolari) în favoarea Muzeului, o sumă mult prea mică comparativ cu pagubele suferite de tapiserie în urma furtului, nici până azi reparate din cauza lipsei de fonduri. "În plus, două icoane au fost imputate personalului muzeului, aşa că le-am plătit noi, fiecare cu opt salarii, chiar dacă hoţii erau prinşi. În timpul procesului, în 1993, persoane din anturajul hoţilor m-au ameninţat cu moartea în caz că-mi continui acţiunea, iar judecătorul - culmea! - mi-a cerut să-i dau în judecată pe hoţi şi să mă constitui parte civilă dacă vreau să recuperez banii", îşi aduce aminte fostul director al muzeului, Aurel But.

De la artă, la maşini şi scule

Şi mai "românesc" este că cei trei hoţi nici n-au mai stat mult după gratii, fiind graţiaţi în toamna anului 1996 printr-un decret al preşedintelui Ion Iliescu.

În anii care au urmat, Constantin Micle s-a reprofilat ca hoţ de maşini, fiind condamnat de mai multe ori pentru furt calificat, fals şi uz de fals, ultima oară în 2011, când a încasat 4 ani de detenţie pentru două isprăvi de acest fel. Împreună cu un complice, a furat un Mercedes din Oradea, iar apoi a încercat să aducă o altă maşină similară din Ungaria, cu acte măsluite, fiind prins la intrarea în ţară, în vama Borş.

Ienciu este acum după gratii, fiind condamnat în 2018 la 4 ani pentru ultraj, furt de maşini şi scule electrice, fapte comise în Austria, dar pentru care, de anul trecut, execută pedeapsa în România. Lupul îşi schimbă părul, dar năravul ba, cum ar veni...

ÎN URMĂRIRE
Evidenţă online

Cazul furtului din Castelul Goga a fost unul fericit, căci autorii au fost prinşi şi o parte dintre bunuri recuperate. În alte situaţii, însă, autorităţile judiciare nu au avut acelaşi noroc. Pe pagina de internet a Poliţiei Române se află o listă lungă, cu 854 obiecte ale patrimoniului cultural furate de-a lungul vremii, unele în anii ’70. Este vorba atât despre vestigii antice, obiecte de cult vechi de secole, precum şi de cărţi vechi, tablouri ale unor pictori consacraţi, statuete dispărute din colecţii private sau publice, căutate inclusiv prin Interpol.

O altă evidenţă a obiectelor de patrimoniu dispărute poate fi consultată pe site-ul Institutului Naţional al Patrimoniului, Direcţia Patrimoniu Mobil, Imaterial şi Digital (furate.cimec.ro). Aici sunt listate şi câteva obiecte de cult furate din Bihor: 4 statuete de îngeraş sculptate din lemn, datând din secolul XVIII, furate în 2007 din biserica romano-catolică de la Sâniob, respectiv un ansamblu de două uşi de dulap proscomidier din 1753, pictate pe ambele feţe, sustrase în 2011 din Biserica Sf. Mucenic Teodor Tiron din Rieni.