Asediaţi şi asediatori

În acest număr BIHOREANUL vă dă o veste surprinzătoare: Primăria Oradea a fost obligată ca în cel mult 3 luni să pună peste tot inscripţii stradale bilingve, iar birocraţia locală să utilizeze, inclusiv online, şi această limbă. Aşa a hotărât Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, iar apoi, fiindcă municipalitatea a contestat decizia, şi justiţia, invocând atât legea administraţiei publice locale (prevederea despre localităţile unde 20% din populaţie aparţine unei minorităţi etnice), cât şi o Hotărâre de Consiliu Local, adoptată încă din 2006, de pe vremea administraţiei Filip, care însă n-a mai pus-o în practică.

O fi rău? O fi bine? Întâi de toate, iată, e obligatoriu. Şi e de presupus că unii se vor revolta, alţii vor jubila. Cei cu mentalitate de asediat vor resimţi o "cedare", "cuceritorii" vor crede că au bifat cine ştie ce izbândă, iar adepţii corectitudinii politice vor zice că aşa e "civilizat". Eu cred, cu riscul să se supere toţi, că lucrurile sunt mult mai nuanţate...

Precizez: dacă aş fi fost primar, aş fi făcut demult indicatoare nu doar în româneşte, ci şi în maghiară, engleză, germană, italiană, franceză, pentru că ar ajuta străinii care ne vizitează oraşul. Iar noi ne dorim cât mai mulţi turişti, nu? Dar a spune, precum CNCD, că în lipsa acestor inscripţii şi a informării în limba maternă orădenii de etnie maghiară au fost discriminaţi mi se pare mai mult decât o exagerare, o dovadă de vădită rea-credinţă, chiar provocatoare şi ofensatoare.

România, admite toată Europa, este un model de toleranţă faţă de minorităţile etnice (pe cele sexuale nu prea le înghite), ba chiar excelează în a le acorda tot felul de drepturi, mult peste normele europene. Franţa nu recunoaşte nici măcar existenţa acestor minorităţi, Slovacia, un stat mic, nu permite dubla cetăţenie etnicilor maghiari, iar Germania interzice accesul la demnităţi germanilor care au şi altă cetăţenie, din simplul motiv că nu are certitudinea loialităţii lor. Şi nu-i un stat care să se teamă de pericole imaginare!

La noi, în schimb, experienţa a demonstrat că multe drepturi se extind rapid, devenind privilegii, ba chiar generează discriminări "pe invers" în masă, ale majorităţii de către minorităţi. Exemplele cele mai elocvente sunt la angajarea în instituţiile publice din zonele cu populaţie maghiară relevantă.

Consider că etnicii maghiari, inclusiv din Oradea, erau mult mai îndreptăţiţi să se simtă discriminaţi din cauza lipsei unor servicii publice de calitate, de pildă a asistenţei medicale ori a şoselelor, la standarde cu adevărat europene. Poate greşesc, dar totuşi faptul că niciodată nu se simt discriminaţi germanii, evreii ori slovacii mă fac să cred că nu.

Altfel, a insista să judeci şi a forţa totul în cheie etnică este cât se poate de nedrept, de primitiv, ba chiar şi de periculos. Cine crede că exagerez să ia aminte la civilizata Catalunie...