(Anti)Românul lui Kossuth: Sătenii din Beznea elogiază un paşoptist care a luptat împotriva... românilor

Localnicii vorbesc cu evlavie despre singurul general dat de satul Beznea, comuna Bratca. "A fost om mare, maică. A luptat în război. Aşa tare o fost c-o ajuns general", zice o bătrânică.

Nimeni nu ştie însă în care război şi împotriva cui. Pentru localnici nici nu contează. Faptul că numele viteazului apare primul pe mausoleu e un argument în sine. Asta deşi Pavel Papp de Popa şi-a început cariera în luptele din Transilvania alături de Batalionul 55 Honvezi, format din români înrolaţi cu forţa în armata ungară pentru a lupta împotriva moţilor lui Avram Iancu!

Monumentul eroului "necunoscut"

Pregătit încă din anii comunismului, monumentul eroilor satului Beznea a fost dezvelit abia în septembrie 2006, la împlinirea a 600 de ani de atestare documentară a localităţii. Amplasată în centrul localităţii, lângă şcoală, construcţia e placată cu numele fiilor satului căzuţi în lupte. Pe frontispiciu sunt scrise două nume: General de armată Pavel Popa (1827-1895) şi Florin Butiri (1969-1989). Dacă pe feciorul Crăciunii, căzut la Revoluţie în Bucureşti, îl ştie toată lumea, de generalul Popa n-a auzit nimeni.

"Sincer, nu ştiu ce să vă spun. Va trebui să sun bătrânii satului... Întrebaţi-l pe viceprimar, că el e din Beznea", spune primarul de Bratca, Adrian Mateaş (foto). Vicele Ionel Micula nu ştie, însă, nici el mai multe. "Profesorul Viorel Stoica, fostul director al şcolii, s-a ocupat de construcţia monumentului. El a adunat de la oameni listele cu eroii satului, dar acum nu mai este...". Tot ce ştie e că Popa a luptat şi murit în Italia. Oricum, mai mult ca orice alt sătean!

"Cred că a luptat în primul război mondial, dar nu vreau să vă mint", spune Alexandru Suciu, reprezentantul asociaţiei agricole din sat. La fel de încurcaţi sunt şi bătrânii satului. "Ce s-o auzit îi că o fost general şi o murit printre străini", zice un moş.

Omul lui Bem

Adevărul despre generalul din Beznea a fost descoperit de arhivarul Augustin Ţărău (foto). În lucrarea "Oameni din Bihor (1848-1918)" publicată în 1937 de profesorul Theodor Neş şi lăudată inclusiv de Nicolae Iorga, generalul apare ca "Pavel Papp de Popa", fiu al învăţătorului Mihai, căsătorit cu Emilia Kaba.

"Într-adevăr, Pavel de Popa a luptat în Transilvania ca revoluţionar paşoptist, dar nu pentru români, ci împotriva lor", povesteşte arhivarul. Conform lucrării citate, "bezneanul" s-a înrolat la 21 de ani, student fiind, în Batalionul 55 Honvezi din armata lui Kossuth Lajos, după declanşarea revoluţiei din 1848.

"Compus mai tot din români", batalionul a făcut parte din corpul de grăniceri secui de circa 10.000 de oameni condus de generalul Jozef Bem. Înrolat ca infanterist, Popa a luptat tot timpul împotriva austriecilor şi armatei revoluţionare a românilor ardeleni care se opuneau alipirii Transilvaniei la Ungaria.

Român contra românilor...

De altfel, chiar generalul avea să se laude, în ziarul Nagyvarad, printr-o scrisoare deschisă publicată în 1892, cu alegerea făcută. "Au fost multe batalioane în care soldaţii, subofiţerii şi ofiţerii au fost în majoritate români. Aşa a fost Batalionul 55 Honvezi care de la Ciucea la Turnu-Roşu a luat parte în toate luptele din Ardeal şi care prin conduita bravă şi disciplina sa a fost trupa favorită a bătrânului Bem. Nu vorbesc din auzite sau citite, ci ca participant la faptele de arme ale Batalionului 55 Honvezi. Ca român, şi eu am luptat sub comanda lui Bem", scria cătana la bătrâneţe.

Ce nu a scris, însă, este că înrolările s-au făcut sub ameninţarea spânzurătorii, că dezertările erau la ordinea zilei şi că în jumătatea de an în care au ocupat Transilvania, trupele bătrânului Bem au omorât peste 40.000 de români şi au ars 300 de sate. Doar moţii lui Iancu i-au putut ţine piept, din cetatea naturală a Munţilor Apuseni...

O viaţă ca-n filme...

Bezneanul nu a fost un soldat oarecare. Conform monografiei lui Neş, Popa a fost avansat în corpul ofiţeresc maghiar, ca sublocotenent, în februarie 1849, după luptele date pentru cucerirea Sibiului împotriva garnizoanei austriece apărate de un corp grăniceresc de români. Spirit aventurier, după înfrângerea revoluţiei ungare a scăpat cu fuga din calea represiunii austriece, dar a rămas tot pe calea armelor. "După înăbuşirea revoluţiei maghiare (1849) emigrează din ţară. Ia parte la războiul din Crimeea, apoi la războiul pentru independenţa Italiei", avea să scrie Neş despre generalul din Beznea.

Potrivit unor surse, Popa l-a urmat pe Jozef Bem în Imperiul Otoman care atunci se învecina cu Timişoara. Bem s-a pus în slujba sultanului Murad al II-lea cu 72 de ofiţeri şi 6.000 de soldaţi, aşa că a slujit o vreme ca ofiţer în armata turcă. Bem s-a convertit la Islam, a ajuns chiar paşă şi a murit în 1850 la Alep (în Siria) la numai 55 de ani, iar bihoreanul şi-a căutat alt comandant.

Generalul şi prinţesa

Popa s-a alăturat armatei italiene în războiul Crimeii, după 1859 participând la luptele pentru reunificarea Italiei şi ajungând comandant al Regimentului 62 Infanterie, cu gradul de colonel. În 1870 a participat la eliberarea Romei de sub protectorat francez, acţiune care a dus la desăvârşirea unificării Italiei.

După încheierea războiului, în 1872, la 45 de ani, s-a căsătorit cu prinţesa Paolina Mazzucchelli, în martie 1895 a fost avansat general de stat major şi, cinci ani mai târziu, a fost decorat cu Crucea de Aur pentru serviciul în slujba Italiei.

Bihoreanul avea să înceteze din viaţă pe 18 decembrie 1908, la 81 de ani, în Chiavari, unde este cinstit ca un erou. Spre deosebire de Bihor, acolo măcar pe bună dreptate...

Considerat erou în Ungaria, Italia şi Beznea, generalul Pavel Pap de Popa este trecut de profesorul Theodor Neş pe lista neonorantă a românilor care, influenţaţi de propaganda naţionalistă ungară, au luptat împotriva ardelenilor, pentru alipirea Transilvaniei de Ungaria. Lista e deschisă de deputatul de Beiuş Ioan Dragoş, împuternicit de guvernul ungar să negocieze cu Avram Iancu o alianţă împotriva austriecilor. Pentru că în timpul negocierilor trupele ungare au atacat Abrudul şi l-au spânzurat pe liderul revoluţionar Ioan Buteanu, moţii l-au considerat pe Dragoş trădător de neam şi l-au ucis.

Pe lista trădătorilor, Neş îi mai aşază pe mulţi alţii. "Dacă atitudinea lor servilă s-ar fi transmis ereditar generaţiilor următoare, elementul românesc din Bihor s-ar fi desfiinţat şi ar fi servit doar ca materie de asimilare colectivă pentru naţiunea maghiară", scria el. Poziţia profesorului bihorean este împărtăşită şi de istorici contemporani. "Într-adevăr, au existat înrolări de români în armata ungară. Nu au fost aşa mulţi cum se spune, iar dezertările erau la ordinea zilei. E însă o aberaţie să le închini monumente după ce au omorât români", spune istoricul Radu Românaşu.

La aproape opt ani de la dezvelirea monumentului, reprezentanţii Direcţiei Judeţene pentru Cultură Bihor spun că vor verifica biografia generalului Pavel de Popa. "Vom face cercetări, iar dacă persoana în cauză a comis fapte dezonorante vom propune Comisiei naţionale a monumentelor de for public să ia măsuri", spune directorul Lucian Silaghi. Iar dacă se va dovedi că Theodor Neş are dreptate, numele generalului va fi şters din galeria eroilor români. La fel de repede pe cât de temerar a fost...