Mirişan respinge acuzaţia că nu ar avea dreptul să fie simultan decan şi procuror general: "Nu am fost şi nu sunt în stare de incompatibilitate"

BIHOREANUL a relatat luna trecută, în articolul "Magistraţi în vizor: Adjunctul Parchetului Curţii de Apel şi şeful Judecătoriei Marghita ar putea fi incompatibili", situaţia de posibilă incompatibilitate în care se află Valentin Mirişan, concomitent decan al Facultăţii de Drept şi procuror general adjunct al Parchetului Curţii de Apel Oradea, respectiv Ioan Gal, simultan judecător la Marghita şi pastor al bisericii penticostale din satul Bogei. În replică la acuzaţiile aduse, întemeiate inclusiv pe opinia primită de la Agenţia Naţională de Integritate, care a şi deschis o investigaţie, procurorul Mirişan a trimis BIHOREANULUI propria versiune cu privire la situaţia aflată în discuţie.

Domnule redactor şef,

Vă trimit alăturat punctul meu de vedere exprimat în legătură cu acuzaţiile de incompatibilitate publicate on line şi în formatul tipărit al ziarului pe care, cu onoare, îl conduceţi, cu rugămintea să-l publicaţi în paginile acestuia.

Consider că publicarea ar constitui un justificat drept la replică, în considerarea refacerii imaginii afectate prin publicarea celor două materiale.

Desigur, argumentele prezentate în sinteză au la bază prevederile legale în materia incompatibilităţilor, ele constituind puncte de plecare în susţinerea apărărilor, cu ocazia verificărilor efectuate de Agenţia Naţională de Integritate cu privire la starea mea de incompatibilitate.

În învăţământul superior funcţiile de conducere (rector, prorector, decan, prodecan etc.) nu pot fi ocupate, în condiţiile legii, decât de cadrele didactice titulare în instituţia de învăţământ respectivă, având grad didactic de conferenţiar sau de profesor.

Potrivit art. 207 din Legea nr. 1/2011, dar şi a reglementărilor anterioare, funcţia de decan reprezintă o funcţie din domeniul didactic a cărei desfăşurare nu presupune prerogative de putere publică. Aceasta nu este o funcţie publică de autoritate, iar activităţile specifice desfăşurate fac parte din domeniul didactic.

Începând cu anul 2004 îndeplinesc funcţia de decan la Facultatea de drept din cadrul Universităţii Oradea (două mandate în care am fost ales şi un mandat câştigat prin concurs), în calitate de cadru didactic titular al facultăţii (conf. dr. şi prof. dr.), în condiţiile şi modalităţile prevăzute de reglementările în vigoare.

Din interpretarea acestor prevederi legale, rezultă următoarele:

• 1. Funcţia de decan (şi nu numai) este o funcţie didactică de conducere, care nu poate fi ocupată decât de un cadru didactic titular în facultate.
• 2. Legile în vigoare în această perioadă au făcut şi fac distincţie între funcţiile didactice de execuţie (asistent, lector, conf, prof.) şi funcţiile didactice de conducere (rector, decan etc.).
• 3. Pe perioada mandatului, decanul îndeplineşte, conform legii în vigoare, atât funcţia de execuţie, cât şi pe cea de conducere.
• 4. Potrivit art. 132 alin. 2 din Constituţia României, funcţia de procuror este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior. Legea nu face distincţie între funcţiile didactice de conducere sau de execuţie, ceea ce înseamnă că, în virtutea unui principiu fundamental al dreptului, acolo "unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă".

În raport de aceste consideraţii de ordin constituţional şi legal, îmi permit să formulez câteva concluzii edificatoare în privinţa faptului că nu am fost şi nu sunt în stare de incompatibilitate între funcţia didactică de decan şi cea de procuror general şi procuror general adjunct, funcţii ocupate succesiv la Parchetul Curţii de Apel Oradea.

Astfel, acest cumul este permis de normele constituţionale invocate, motiv pentru care nu a fost şi nu este interzis expres sau implicit de nici o prevedere legală în materie. De altfel, prevederile art. 35 din Codul muncii, în consens cu legea fundamentală, reglementează cumulul de funcţii.

Este adevărat că deţinerea celor două funcţii de conducere ar putea genera situaţii de incompatibilitate, dar care pot fi prevenite prin instituţiile specifice prevăzute de legea în vigoare. De exemplu, Codul de procedură penală reglementează cazurile de incompatibilitate ale magistraţilor şi modul lor de soluţionare prin intermediul remediilor procesuale ale abţinerii sau recuzării.

Am avut grijă în decursul îndeplinirii prin cumul al celor două funcţii, să nu creez situaţii care să genereze o stare de incompatibilitate, folosindu-mă de instituţia abţinerii de la soluţionarea unor cauze penale în care a fost implicată conducerea universităţii.

De remarcat că A.N.I., în răspunsul comunicat revistei, a avut grijă să precizeze că este un punct de vedere propriu şi nu constituie o interpretare generală şi obligatorie a prevederilor legale menţionate. Mai mult, răspunde solicitării dvs. în sensul acceptat şi de lege, necontestat de mine, respectiv că "exercitarea simultană a funcţiei de procuror general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi a funcţiei de decan al Facultăţii de drept este de natură să genereze o stare de incompatibilitate".

În consecinţă, A.N.I. nu ajunge la concluzia că mă găsesc în stare incompatibilitate, conform legii, ci că deţinerea celor două funcţii ar putea genera o stare de incompatibilitate.

În concluzie, în raport de argumentele legale enunţate succint, consider că nu am fost şi nu sunt nici în prezent în stare de incompatibilitate prin ocuparea celor două funcţii de conducere.

Cu deosebită stimă,

Prof. univ. dr. VALENTIN MIRIŞAN

P. S. Nu am invocat, citat şi comentat toate reglementările în vigoare în perioada deţinerii celor două funcţii, la care facem trimitere, pentru considerentul că ar ocupa mult spaţiul destinat tiparului. Am înţeles că aţi sesizat A.N.I. pentru a declanşa procedura de verificare a stării mele de incompatibilitate, astfel că îmi rezerv dreptul de a-mi formula apărările şi de a dezvolta argumentele cu acel prilej.

După finalizarea materialului, îl voi trimite spre publicare unei reviste de specialitate, fiind vorba de chestiuni de drept aplicabile şi altor persoane aflate în această situaţie.