Tulburările anxioase III

Tulburarea obsesiv-compulsivă face parte din tulburările anxioase şi se manifestă prin prezenţa unor obsesii care apar tot mai des. Obiceiurile personale ciudate sunt ceva obişnuit, dar atunci când acestea determină anxietate marcată care poate merge până la suferinţă personală şi durează mai mult de o oră pe zi, provocând tulburări sociale sau profesionale, înseamnă că există indiciile acestei boli.

Obsesiile pot fi gânduri intense, persistente care preocupă pacientul, cum ar fi cele de violenţă sau teama exagerată de contaminare, toate producând anxietate intensă. Compulsiile sunt acţiunile de răspuns la obsesii, executate repetitiv, cu scopul de a neutraliza producerea evenimentului obsesiv.

Exemplele tipice sunt spălarea repetată pe mâini, verificarea şi notarea repetată sau numărarea întotdeauna până la un anumit număr. La fel ca şi obsesiile, compulsiile sunt recunoscute de bolnav ca fiind lipsite de sens, dar explicaţiile şi sfaturile prietenilor sau medicului nu reduc manifestările repetitive.

Boala începe de obicei în adolescenţă sau la începutul maturităţii (în 65% din cazuri înainte de 25 de ani), fiind rară la copii. Majoritatea pacienţilor au o evoluţie episodică cu perioade de remisiune incompletă, doar 10% prezentând o evoluţie cronică fără remisiuni. Cauzele bolii sunt necunoscute.

Tulburările fobice fac parte tot din categoria tulburărilor anxioase şi au ca element comun anxietatea severă, iraţională, repetată persistent faţă de anumite obiecte, activităţi sau situaţii. Fobiile sunt relativ frecvente, dar diagnosticul de tulburare fobică se poate pune doar dacă frica sau comportamentul evitant determină suferinţă sau probleme sociale şi profesionale.

Exemple de fobii sunt agorafobia (teama de a rămâne în locuri publice) care este cel mai des însoţită de panică, fobiile sociale (cum sunt teama de a vorbi în public, de a mânca în restaurante sau faţă de orice acţiune publică) sau fobiile simple, ca acrofobia (teama de înălţime), claustrofobia (teama de spaţii închise) sau frica de animale.

Atenţie! Există şi tulburări anxioase nediagnosticate, care apar la pacienţii internaţi în spital. Se apreciază că 30-50% din bolnavii cardiaci prezintă panică. Orice boală produce anxietate cu intensitate variabilă şi care are efecte negative, de aceea este util consultul psihiatric, liniştirea bolnavului fiind importantă pentru succesul terapeutic.

Reţineţi! Tratamentul tulburării obsesiv-compulsive se face cu medicamente specifice recomandate de medicul psihiatru, uneori fiind utilă şi psihoterapia. Tulburările fobice beneficiază de psihoterapie, medicamentele cunoscute având un rol terapeutic minor.