Ţepar de 10: Controversatul afacerist Gelu Mudura a încasat 10 ani de pușcărie pentru ”tunul” cu librăriile din Oradea

În spatele uşilor închise de coronavirus, Tribunalul Bihor a pronunţat marţea trecută sentinţa într-un proces aflat de peste 6 ani în judecată.

Dosarul se referă la unul dintre cele mai mari tunuri imobiliare date în Oradea în urmă cu peste 15 ani de controversatul Gheorghe "Gelu" Mudura, evazionist notoriu, şi de mama sa, Floare Mudura, patronii firmei Master, acuzaţi că au pus mâna pe firma care deţinea spaţiile fostei reţele a librăriilor de stat din oraş, SC Librarul SA, pe care au falimentat-o pentru a vinde imobilele, câştigând de pe urma tranzacţiilor ilicite peste 2,5 milioane euro.

Master în librării

Cunoscut sub denumirea generică "Librarul", dosarul de 10 volume a fost trimis în judecată de actualul şef al Parchetului Bihor, Alin Leucea, cu un rechizitoriu întins pe 66 pagini ce descrie în detaliu ingineriile penale care au dus la dispariţia celor mai vechi şi cunoscute librării din Oradea.

"Ca să afli care este potenţialul intelectual al unui popor, trebuie să vezi cât preţ pune pe educaţie. Ancheta desfăşurată în această cauză a evidenţiat însă că "preţul" pe "carte" a fost unul mic, în vădită disproporţie cu beneficiile realizate de inculpaţi din tranzacţiile oneroase cu cele 18 librării din municipiu", susţinea procurorul în preambulul rechizitoriului prin care Gheorghe Mudura a fost inculpat pentru delapidare, spălare de bani şi folosirea cu rea-credinţă a bunurilor societăţii, iar mama sa, Floare Mudura, pentru delapidare în formă continuată şi folosirea cu rea-credinţă a bunurilor societăţii.

Firma Librarul, arăta anchetatorul, a fost înfiinţată în 1951 şi reorganizată în societate pe acţiuni în 1991, având 21 de spaţii comerciale - 19 în Oradea şi câte unul în Salonta şi Ştei - în care funcţionau librării. Vreme de 60 ani societatea a fost profitabilă, înregistrând câştiguri atât din comerţ, cât şi din închirierea spaţiilor. Până în 2004, când 92,83% din acţiuni au fost preluate de SC Master SA, care a decis vânzarea spaţiilor.

"Un număr de 18 imobile au fost înstrăinate la preţuri subevaluate", consemnează rechizitoriul. Unele vânzări s-au făcut către persoane fizice şi juridice, iar imediat după tranzacţii spaţiile au fost din nou vândute, de astă dată la preţ real. "Sumele încasate cu titlu de diferenţă de preţ de către inculpatul Gheorghe Mudura au fost introduse în circuitul financiar prin creditarea Master SA".

Librării la mezat

Spaţiul fostei librării Mihai Eminescu din strada Republicii nr. 5 (azi Librăria Humanitas Mircea Eliade), întins pe 730 mp, cu subsol, parter şi etaj, a fost preluat de Master contra sumei de 87.500 euro, pentru ca două săptămâni mai târziu să fie evaluat la 712.840 euro şi pus de Mudura gaj pentru un credit bancar.

Pentru Librăria Tineretului, de la parterul blocului situat pe Republicii nr. 27 (împărţit acum de OTP Bank şi mai multe magazine), Master a achitat 37.500 euro, deşi valoarea imobilului fusese stabilită la 140.000 euro.

Librăria Unirea din Bulevardul Magheru nr. 44, evaluată la 171.589 euro, a fost vândută pe 25 martie 2005 cu 26.527 euro, în timp ce Colectura Bibliotecilor, un spaţiu din Piaţa 1 Decembrie nr. 2, a fost transferată de Mudura unui amic de-al său, Florin Chiş, pentru 21.000 euro, şi revândută în aceeaşi zi cu 120.000 euro.

"Preţuri absolut derizorii, caracteristice mai degrabă unor dughene decât unor clădiri din zona ultracentrală a municipiului", arată rechizitoriul, care precizează că în urma vânzării spaţiilor, a căror valoare reală în perioada 2004-2005 era de 2,9 milioane euro, în contul Librarul SA au intrat puţin peste 400.000 euro.

Lupta lui David...

Tunul a fost reclamat în 2007 de unul dintre acţionarii minoritari ai societăţii, Dumitru Bărdaş, care a predat procurorilor şi dovezile: CF-urile spaţiilor, hotărârile AGA în baza cărora s-a realizat escrocheria, precum şi contractele de vânzare încheiate. În ciuda probelor evidente, cercetările s-au tărăgănat, ba chiar au fost oprite în 2011, când procurorul Mihaela Bulzan, acum la DIICOT Oradea, a dispus clasarea dosarului pe motiv că "nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii", iar "în sarcina numiţilor Mudura Gheorghe şi Mudura Floare nu se poate reţine săvârşirea acestor infracţiuni".

Supărat, Bărdaş a atacat soluţia şi, în acelaşi an, a obţinut reluarea anchetei. Dar până să se dea un verdict, au mai trecut alţi trei ani, timp în care dosarul a fost mutat la Parchetul Bihor. Pe 4 decembrie 2014, acesta a decis trimiterea în judecată a celor doi, precum şi punerea sub sechestru a tuturor bunurilor aflate în proprietatea lor.

Amânare după amânare

Deşi primul termen al procesului a fost în ianuarie 2015, cazul a început să fie judecat abia anul trecut, după 5 ani de amânări ba din cauza neprezentării părţilor, ba a avocaţilor, ba pentru realizarea unor expertize, a unor completări sau opinii separate, ori pentru audierea unor martori. În final, pe 19 februarie 2020, judecătoarea Georgeta Ciungan, care în noiembrie 2018 preluase cauza "din mers", a declarat închise dezbaterile, iar după cinci săptămâni de deliberări, pe 24 martie, a pronunţat verdictul.

Gheorghe Mudura a fost condamnat la 10 ani de închisoare pentru delapidare şi spălarea banilor, pentru folosirea cu rea-credinţă a bunurilor societăţii judecătoarea dispunând încetarea procesului deoarece pentru fapta comisă în 2005 a intervenit prescripţia răspunderii penale. Mama afaceristului a scăpat, fiind achitată pentru delapidare, din lipsă de probe, în timp ce pentru folosirea cu rea-credinţă a bunurilor societăţii s-a decis încetarea procesului pe motiv de prescriere.

Să plătească!

Instanţa a admis, dar numai în parte, acţiunea civilă formulată de 40 de acţionari minoritari ai SC Librarul SA, păgubiţi prin ingineriile imobiliare, cum a reţinut instanţa de judecată, cu peste 8,3 milioane lei.

Cum sentinţa Tribunalului nu este definitivă, putând fi atacată la Curtea de Apel, judecătoarea a dispus menţinerea sechestrelor pe bunurile celor doi inculpaţi şi pe cele ale Master SA, pentru ca acţionarii să-şi poată recupera paguba. Numai să fie de unde, căci majoritatea proprietăţilor clanului Mudura sunt puse sub sechestru şi pentru alte combinaţii, la fel de penale...

AFACERI DIN ŢEPE
Evazionist notoriu, puşcăriaş model

Prieten, pe vremuri, cu VIP-urile Oradiei, Gelu Mudura deţine una dintre cele mai vechi firme locale, Master, dar şi numeroase probleme penale. Arestat pentru ţepe cu produse petroliere la finele anilor 90, afaceristul a fost cercetat împreună cu ex-directorul PECO Bihor, defunctul Octavian Abrudan, pentru o fraudă de 1,46 milioane lei produsă companiei de stat, fiind scăpat de acuzaţii după un deceniu de plimbări ale dosarului de la un parchet la altul.

În 2011, Mudura a fost condamnat definitiv la 1 an şi 6 luni de închisoare cu suspendare fiindcă a folosit o filă cec în alb emisă de o firmă din Bucureşti pentru a încasa o datorie fictivă. Doi ani mai târziu, în 2013, a ajuns şi după gratii, fiind condamnat definitiv la 7 ani de detenţie pentru fraudă fiscală, într-un dosar al DNA. Procurorii anticorupţie l-au acuzat că, împreună cu Papp Sandor, administratorul Steel Petrol SRL, a înregistrat în contabilitate facturi pentru achiziţii fictive de fier vechi, pentru care a recuperat TVA şi şi-a diminuat ilegal taxele şi impozitele datorate statului, pe care l-a păgubit cu 12 milioane lei. Întreaga cantitate de fier vechi achiziţionată doar în acte a fost direcţionată, tot fictiv, spre export, cu complicitatea unui consilier ministerial, Niculae Dinculeasa, care facilita obţinerea de licenţe de export, contra unor şpăgi, fapt care l-a dus şi pe el în închisoare.

Din cei 7 ani de închisoare, Mudura a executat doar 3, fiind eliberat condiţionat în 2016, prin bunăvoinţa Judecătoriei Oradea şi a Tribunalului Bihor, şi în ciuda opoziţiei conducerii Penitenciarului Oradea, care a cerut instanţelor să-i respingă cererea. Din paguba de 12 milioane lei care i-a fost imputată, Mudura a plătit doar 200.000 lei. Restul, poate, îl va plăti la următorul "sejur" în penitenciar...