Sufocaţi înCET: De 7 ani, de când s-au stricat electrofiltrele, orădenii respiră aer otrăvit furnizat de CET

Termoficarea orădeană este un veritabil paradox: se pregăteşte să devină cea mai ecologică din ţară, prin achiziţia unei centrale nou-nouţe ce va funcţiona cu gaz, dar până atunci bătrânul CET vâră pe gâtul localnicilor tone de noxe şi de pulberi de cenuşă.

În ultimii 7 ani, instalaţiile cu electrofiltre menite să oprească cenuşa să iasă pe furnalul CET-ului funcţionează "pe sărite". Când nu merg, rezultatul se vede cu ochiul liber, cerul fiind acoperit cu un fum dens. Motivul nu este însă doar vechimea termocentralei, ci şi decizia edililor de a nu mai cheltui bani cu repararea electrofiltrelor, dat fiind că oraşul va avea o nouă centrală, pe gaz. Numai că în timp ce aceasta se lasă aşteptată, orădenii respiră, la greu, aer plin cu cenuşă...

Sistem expirat

Despre termocentrala Oradiei, o adevărată bombă cu ceas, nu poate nimeni să spună cât va mai rezista înainte să explodeze. Dată în funcţiune în 1966, ea şi-a depăşit cu mult durata de viaţă, proiectată la trei decenii, mai ales că nu a fost niciodată modernizată. Aşa că în ultimul deceniu o ţine din avarie în avarie...

CET-ul este, însă, şi cel mai mare poluator al oraşului. Pe lângă faptul că, prin definiţie, cazanele pe cărbune emană cele mai poluante emisii, instalaţiile care ar trebui să le diminueze nu funcţionează decât cu intermitenţe. În 2007, electrofiltrele menite să oprească cenuşa rezultată din arderea cărbunelui s-au defectat, iar perdeaua electrică care stopa trecerea pulberilor (prin nişte cabluri străbătute de curent electric) funcţionează şi ea parţial, la parametri reduşi. Aşa că, în loc să fie reţinute în nişte "saci" uriaşi, anume concepuţi, particulele microscopice evadează pe furnalul CET-ului.

Ce neagră e zăpada albă!

Câtă cenuşă iese prin hornul centralei ştiu cel mai bine locuitorii din Episcopia Bihorului, din Rogerius, Ioşia Nord şi din Sântandrei: pervazurile geamurilor le sunt mereu negre de praf, iar maşinile scoase de la spălătorii rămân curate cel mult o zi. Câtă cenuşă se revarsă peste oraş s-a văzut aproape apocaliptic în iernile cu omăt, când acesta s-a făcut de-a dreptul gri. Fenomenul se repetă în fiecare an, mai cu seamă în zilele cu ceaţă, când aceasta se aşterne ca un capac şi nu permite pulberilor să se ridice în atmosferă.

Prima oară s-a întâmplat în februarie 2011, când comisarii Gărzii de Mediu Bihor, instituţie condusă atunci de Călin Mocan (foto), au şi indicat cauza: nefuncţionarea electrofiltrelor CET, combinată cu vremea neprielnică. Electrocentrale a şi fost sancţionată cu 20.000 lei, prima dintr-un şir de şapte amenzi încasate până în prezent din cauza emisiilor poluante peste limitele legale, şi care au ajuns să totalizeze 250.000 lei. Tot în 2011, Garda a cerut soluţii de reducere a poluării, societatea identificând două variante, dar fără să aplice nici una!

"Sună cinic, dar ne asumăm"

Pentru ca emisiile de pulberi să nu mai depăşească limita admisă pentru poluarea cu cenuşă, CET-ul avea de ales între înlocuirea electrofiltrelor şi reabilitarea parţială. Înlocuirea unui electrofiltru costa însă nu mai puţin de 4,3 milioane euro, iar CET-ul, cu două cazane pe cărbune, avea nevoie de două asemenea instalaţii, ceea ce ar fi însemnat cheltuirea a cel puţin 8,6 milioane euro.

Reparaţiile ar fi putut costa, în funcţie de amploarea lor, între 250.000 de euro şi 2,4 milioane de euro, tot pentru un singur cazan, în total, deci, până în 5 milioane euro. Riscau, totuşi, să fie inutile: degeaba ar fi fost schimbate, de pildă, perdelele de electrozi dacă restul echipamentelor nu erau într-o stare bună şi astfel nu îi încărca electric în mod corespunzător. "Singura reparare viabilă era, de fapt, înlocuirea lor completă", spune Călin Ungur, fost director de producţie al Electrocentrale, acum director general.

Cât ar fi ţinut "cârpelile" e greu de spus. Cert este că, din cauza costurilor mari, a fost aleasă cea mai simplă soluţie: inacţiunea. Cine a hotărât-o? Primarul Ilie Bolojan (foto), la recomandarea şefului Direcţiei Management Proiecte cu Finanţare Internaţională de atunci, Marcel Boloş, şi a directorului Electrocentrale din acea vreme, Dragoş Gligor. "Electrocentrale nu avea banii necesari, iar Primăria şi Consiliul Local nu au acordat un buget în acest scop. Poate sună cinic, dar asta e realitatea şi ne-o asumăm", recunoaşte acum primarul.

"Prea scump!"

Decizia a avut ca temei faptul că în 2008 municipalitatea deja hotărâse că va construi o centrală nouă pe gaz, conformă cu cele mai exigente norme europene pentru protecţia mediului. "Bugetul oraşului nu-şi permitea să investească în electrofiltre, iar sursă de finanţare cu bani de la UE pentru un al doilea proiect de termoficare nu exista", explică Marcel Boloş (foto), adăugând că "în plus, din ce ştiam noi la acea vreme, centrala veche urma să funcţioneze cel târziu până în decembrie 2014".

Atâta doar că bătrânul CET mai are de tras încă cel puţin un an, din cauza întârzierilor în demararea construirii noii centrale, adunând astfel cel puţin 8 ani funcţionaţi cu defecţiuni, pe seama poluării orădenilor.

"Până în 2011, când am cerut noi evaluarea de la Electrocentrale, nu a existat nicio discuţie despre electrofiltrele defecte", spune Călin Mocan, cel care la acea vreme a insistat ca oraşul să investească măcar în repararea instalaţiei. "Sănătatea orădenilor merită 5 milioane euro", spunea el, chiar într-un interviu acordat BIHOREANULUI.

Risipă sau preocupare?

Edilii oraşului n-au crezut acelaşi lucru. "Decizia noastră a fost corectă. Eu cred că acum ar fi fost bună de închis orice persoană care ar fi decis investiţii într-o instalaţie provizorie. Am fi fost acuzaţi de risipă!", spune Marcel Boloş. Fără să-şi pună problema invers, şi anume că acum factorii decizionali ar putea fi acuzaţi de atentat la sănătatea orădenilor. "Investiţiile în electrofiltre ar fi fost o soluţie temporară prea scumpă", consideră şi directorul Călin Ungur.

Nici să vrea, însă, edilii nu pot ignora evidenţa. În fiecare zi, cel puţin o persoană se plânge Agenţiei pentru Protecţia Mediului de fumul CET-ului. Luna trecută, de pildă, staţia de monitorizare a calităţii aerului din Episcopia a constatat că limitele legale de emisii au fost depăşite în 14 zile din 30. Adică aproape tot a doua zi! "Aceste depăşiri nu sunt spectaculoase, e adevărat, dar există", spune directorul APM Bihor, Sanda Mercea (foto). De exemplu, faţă de limita admisă - 50 mg/mc/zi - în unele zile se măsoară 56 mg, în altele 89, în funcţie de condiţiile meteo.

Bolnavi de mici

Cum îi afectează pe orădeni cenuşa CET-ului? În lipsa unor date concrete şi pe termen lung privind emisiile poluante din oraş, medicii se feresc să facă estimări privind riscurile asupra sănătăţii. Pulberile de cenuşă conţin particule de carbon care, inspirate, trec prin nas şi gât, ajungând direct în alveolele pulmonare. Sunt necancerigene, dar pot provoca inflamaţii şi infecţii în aparatul respirator. "Poluarea nu determină o boală, ci eventual o agravează. Cât şi în ce formă, depinde de fiecare persoană", afirmă, rezervat, un specialist în pneumologie.

Altfel spus, au de suferit cei deja afectaţi de boli respiratorii, iar în Bihor sunt destui. Conform statisticilor Direcţiei pentru Sănătate Publică, bolile aparatului respirator reprezintă an de an principalele îmbolnăviri din judeţ: în 2013, din totalul de 517.967 noi cazuri de îmbolnăviri, mai bine de jumătate (273.712 cazuri) au fost boli respiratorii. De asemenea, numărul copiilor cu astm bronşic este în creştere. De pildă, dacă în 2012 doar şase copii cu vârste între 0-4 ani s-au tratat de această afecţiune, în 2013 numărul a crescut la 36! La categoria 4-15 ani, în 2012 au fost în evidenţe 228 de copii, iar anul trecut 354, cu o treime mai mulţi.

Deşi nimeni nu se încumetă să susţină dacă i-a îmbolnăvit sau nu poluarea, în mod clar un lucru e sigur: bine nu le-a făcut...

Nu doar CET-ul din Oradea este o sursă semnificativă de poluare atmosferică în România, ci fiecare termocentrală pe cărbune din ţară, deoarece sunt învechite şi deloc modernizate. "Adevărul e că toată România este poluată", recunoaşte Sanda Mercea, directorul APM Bihor. Acesta, de altfel, este motivul pentru care în 2008 Uniunea Europeană a alocat României 220 milioane euro pentru un program de înnoire a sistemelor proiectelor de termoficare.

Din acest total, Oradea a accesat un proiect de 77 milioane euro, bani cu care îşi va construi o centrală pe gaz şi va reabilita parte din reţelele oraşului, pentru a reduce pierderile de pe conducte. Centrala propriu zisă va costa 54 milioane euro, iar construcţia ei a fost atribuită asocierii firmelor italiene Elsaco Engineering şi STC, care în prezent fac demersurile pentru obţinerea autorizaţiei de construcţie. Lucrările au termen limită 31 decembrie 2015, iar dacă acest termen va fi încălcat, orice lucrare ulterioară nu va mai putea fi achitată din bani europeni, ci doar din bugetul municipalităţii.