O incursiune în atmosfera României comuniste s-a petrecut, marţi, la Palatul Baroc, unde a fost vernisată expoziţia "Securitatea, instrument al Dictaturii", realizată în 2013 de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) şi adusă, acum, şi la Oradea, în colaborare cu Muzeul Ţării Crişurilor.
Istoria Securităţii
În cadrul expoziţiei, vizionate în ziua vernisării de circa 100 de orădeni, cercetătorii CNSAS prezintă, cu ajutorul unor panouri ce conţin informaţii, documente şi fotografii, istoria Securităţii comuniste, în multiplele ei ipostaze.
Organizatorii au subliniat că o astfel de expoziţie e destinată mai ales noilor generaţii, care nu cunosc prea multe despre rigorile şi teroarea acelor vremuri. "Scopul nostru a fost acela de a prezenta publicului, într-o formă accesibilă şi sintetică, istoria de peste patru decenii a Securităţii şi maniera în care aceasta a contribuit la menţinerea regimului comunist", a spus Florentina Budeancă, cercetător CNSAS.
După discursurile de început, orădenii prezenţi la vernisaj au putut participa la un tur condus de Liviu Burlacu, cercetător CNSAS, care a explicat construcţia expoziţiei. Pe zecile de panouri expuse pe secţia de artă a Muzeului apar formele de organizare a Securităţii, diversele denumiri care i-au fost atribuite de-a lungul timpului, informaţii despre lucrătorii Securităţii (şefi de direcţii, ofiţeri, subofiţeri, angajaţi civili).
În expoziţie sunt prezentate inclusiv metodele violente de reeducare şi formare a "omului nou" folosite de ofiţerii Securităţii în penitenciarele anilor 50. De asemenea, apar şi exemple mai recente de încălcare a drepturilor omului şi cenzură practicate de Securitate şi se descrie, prin documente, schiţe şi fotografii, cum se făcea urmărirea informativă a celor care nu se supuneau sistemului comunist.
Nume de cod "Elevul"
Unul dintre exemplele prezentate este cel al unui liceean din Botoşani, care scrisese, în 1981, pe nişte panouri afişate în oraş inscripţii gen: "Cetăţeni, nu mai putem îndura lipsurile şi mizeriile! Vrem renaşterea Sindicatului Liber al Oamenilor Muncii din România!" şi "Cetăţeni! Trebuie să fim conştienţi de rolul nostru în societate şi să spunem un NU hotărât stărilor de lucruri ce se conturează la noi".
Tânărul, Mugur Călinescu, care atunci avea 16 ani, a fost reţinut şi dus la Securitate, unde a fost anchetat şi bătut cu bestialitate, iar apoi i s-a deschis un dosar de urmărire informativă cu numele de cod "Elevul", în cadrul căruia atât el cât şi apropiaţii săi au intrat în atenţia "organelor".
Supraveghere continuă
Totodată, expoziţia prezintă situaţiile în care era confiscată corespondenţa unor persoane (spre exemplu scrisori trimise către Europa Liberă sau Ambasada SUA în Bucureşti), precum şi modalităţile de desfăşurare a filajelor şi percheziţilor secrete făcute în locuinţele celor vizaţi. "În ziua aceea persoanele în cauză, poate şi vecinii lor, erau chemaţi la Miliţie sub diverse pretexte, astfel încât nimeni să nu poată afla de aceste percheziţii", a arătat Liviu Burlacu una dintre modalităţile folosite de ofiţerii Securităţii.
De multe ori, în timpul acestor percheziţii, ofiţerii de informaţii "plantau" microfoane în casele celor suspectaţi de activităţi anticomuniste (în telefon sau în pereţi) pentru a putea asculta conversaţiile purtate de cei din casă. "Unul dintre cele mai importante aspecte ale Securităţii a fost conspirativitatea. În cazul în care cineva descoperea microfonul şi îndrăznea să se ducă să-l prezinte la Miliţie, ofiţerul acela era sancţionat", a explicat Burlacu.
Expoziţia despre metodele şi tehnicile Securităţii mai prezintă şi documente legate de avertismentele şi măsurile luate împotriva românilor care se abăteau de la "calea" trasată, precum şi exemple de fugi reuşite din ţară, inclusiv un caz în care o familie a ajuns cu un avion utilitar în Austria.
Made in Bihor
După vernisaj, participanţii au fost invitaţi la o prezentare pregătită de cei doi cercetători ai CNSAS despre exemple ale activităţilor Securităţii din Bihor, în cadrul căreia au fost proiectate şi prezentate mai multe documente şi fotografii privind felul în care au fost oprimate cultele religioase, în special episcopii greco-catolici, care au pierit în închisori, sau modul în care erau destrămate organizaţiile anti-comuniste.
Potrivit cercetătorilor CNSAS, spre deosebire de antecesorii lor, în anii 80 ofiţerii bihoreni erau preocupaţi mai ales de turiştii care vizitau Băile Felix, de stările de spirit negative din rândul populaţiei şi de tentativele tot mai dese de "evadare" peste frontieră.
După prezentări, cercetătorii CNSAS şi profesorul universitar Gabriel Moisa au discutat cu cei prezenţi pe marginea modalităţilor de urmărire practicate în Bihor, precum şi despre "influenţarea pozitivă" a jurnaliştilor din ţările democratice care veneau în vizite oficiale în România. Cu alte cuvinte, pe lângă faptul că erau urmăriţi şi ascultaţi, jurnaliştii străini întâlneau diverşi oficiali care le furnizau date eronate despre realităţile din ţară. "De câte ori existau astfel de vizite magazinele erau din ce în ce mai pline cu alimente. Pe vremea aceea ne gândeam că ar fi bine să existe vizite oficiale tot timpul", a adăugat Liviu Burlacu.
Expoziţia "Securitatea, instrument al Dictaturii" poate fi vizitată la Muzeul Ţării Crişurilor timp de o lună, până pe 24 martie.
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.