Situaţie periculoasă într-un sat din Bihor: Un uliu şorecar s-a „înstăpânit” pe cimitir şi atacă oamenii (VIDEO)

Localnicii din Santăul Mare, comuna Borş, se tem să mai meargă în cimitirul satului din cauza unui uliu şorecar, o pasăre răpitoare care, în ultimele săptămâni, a atacat oamenii care s-au apropiat de acest perimetru.

Cel puţin un localnic s-a ales cu răni serioase în cap, provocate de pasăre, iar specialiştii spun că singura soluţie este ca uliul să fie capturat şi relocat, dat fiind că face parte dintr-o specie protejată.

"Paznicul" cimitirului

Primarul din Borş, Batori Geza, a declarat, miercuri, pentru BIHOREANUL, că a primit plângeri de la mai mulţi localnici din Santăul Mare, care se tem de pasărea agresivă. "Eu n-am fost acolo, dar mi-au zis oamenii că de câteva zile uliul e acolo şi îi atacă, am înţeles că au fost deja persoane rănite. Noroc totuşi că în perioada asta nu merge multă lume la cimitir. N-avem voie să-l împuşcăm, n-avem voie să-i facem nimic, că e specie ocrotită", a spus edilul.

Din ce povestesc localnicii, pasărea îşi face veacul în arborii din cimitir şi, când vede oameni în apropiere, zboară spre ei, aşa cum face când atacă şoareci sau fazani pe câmp.

Unii au reuşit să se ferească, alţii nu, şi cel puţin un sătean a fost rănit de zburătoare. Bărbatul s-a ales cu o crestătură destul de adâncă în creştet, făcută de ghearele ascuţite ale păsării. 

Uliu... de casă

Din câte se pare, pasărea a fost crescută, de când era pui, chiar de un localnic din Santăul Mare, dar acum, ajunsă la maturitate, şi-a luat zborul din curtea acestuia. Bărbatul ar fi găsit-o căzută din cuib, cu un picior rupt, a îngrijit-o şi a hrănit-o, astfel că i-a rămas alături, până recent.

"Persoana care a crescut uliul zice că nu-l mai poate prinde, nu-l mai ascultă. De ce atacă, totuşi, oameni, eu nu pot să înţeleg. Un uliu sălbatic nu atacă oamenii, ăsta domesticit da", a mai spus Batori. Edilul a precizat, însă, că nu are informaţii că pasărea ar fi fost anume crescută să fie agresivă.

Îşi apără teritoriul

Specialişti în ornitologie s-au dus în cimitirul din Santăul Mare, pentru a studia comportamentul uliului. "Este un şorecar femelă, care la maturitate este mai mare decât masculul. Este sezonul de împerechere şi probabil îşi apără teritoriul. Nu este ea de vină, ci oamenii, care taie copacii şi îi reduc zona de activitate", a declarat pentru BIHOREANUL un membru al Asociaţiei Peregrinus pentru salvarea şi reabilitarea păsărilor răpitoare, care a fost zilele trecute în cimitirul din Santăul Mare.

Asociaţia, cu sediul în Bucureşti, are membri în toată ţara, specializaţi inclusiv în capturarea păsărilor răpitoare.

"Sunt trei şorecari în cimitir, dar unul singur este agresiv, iar din ce ştiu eu, trei persoane au fost deja atacate, una mai serios", a mai spus specialistul.

În cimitir s-au dus şi specialiştii Asociaţiei Grupul Milvus, un alt ONG specializat în protejarea păsărilor, şi ar fi încercat să sperie zburătoarea agresivă, dar fără succes: uliul ar fi încercat să-i intimideze şi pe ornitologi...

Cerere la Minister

ONG-iştii au sesizat Garda de Mediu Bihor, pentru că situaţia este paradoxală: localnicii sunt în pericol din pricina păsării, dar aceasta face parte dintr-o specie protejată, aşa că nu poate fi nici măcar capturată, fără aviz de la Ministerul Mediului.

De altfel, dacă într-adevăr un localnic a crescut şorecarul acasă, a comis o ilegalitate, deoarece este interzisă deţinerea acestor păsări în captivitate.

Atacurile păsărilor răpitoare asupra oamenilor sunt rare, iar în Bihor nu au fost raportate, oficial, asemenea păţanii până acum. Cel mai probabil, Garda de Mediu va face o solicitare către Ministerul Mediului, pentru relocarea păsării agresive.

Uliul şorecar (Buteo buteo) este o pasăre răpitoare de talie mare, cu o lungime ce variază între 40 şi 58 cm şi o anvergură a aripilor între 109 şi 136 cm. Coloritul variază mult în funcţie de zonă, dar cel mai frecvent este brun închis cu pete albe, mai dese pe zona gâtului şi a pieptului.

Această pasăre se hrăneşte cu mamifere mici, în speciali şoareci de câmp, dar prinde cu uşurinţă şi fazani, iepuri, şerpi, şopârle. Şorecarul cuibăreşte de regulă în zone împădurite, cel mai adesea la lizieră, însă îşi petrece mult timp în zonele deschise, unde caută pradă.