Şi, totuşi, bunătatea...

Afară este frig, plouă şi sufletul ne este trist. Zilele se scurtează, soarele nu prea mai apare şi cu toţii devenim neîncrezători şi depresivi. La televizor politicienii nu mai contenesc cearta şi ziarele ne aduc doar veşti ce ne înnegurează. Şi, totuşi, în viaţa noastră mai este şi bucurie, şi bunătate, şi bine, şi frumos, şi adevăr... Parcă vorbim de vise rupte dintr-o frumoasă poveste a unei copilării trecute. Nu asta este viaţa! Iar Psalmistul ne îndeamnă blând şi tenace: "Gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul" (Ps 33,8).

Da, este frig afară şi iarna-şi cere drepturile, dar noi aşteptăm Crăciunul: luminile s-au aprins prin oraş, colinzile au început să se audă discret, pentru ca mai apoi să ne inunde cu bucuria şi căldura lor. Peste câteva zile va fi şi cina porcului, cozonacii proaspeţi şi sarmalele aburinde ne vor încânta gusturile după un post binecuvântat. Trup şi suflet suntem, Doamne!: ,,...pentru Tine ne-ai creat şi spre Tine ne îndreptăm (cf. Sfântul Augustin). O de bucurie, şi bunătate, şi bine, şi frumos, şi adevăr din Tine suntem, Doamne!" Pe unele trebuie să le facem, iar pe altele nu trebuie să le lăsăm, ne spune acelaşi Domn care vine.

Or fi zilele mai scurte, dar atunci avem timp să ne mai şi rugăm, să mai răsfoim o carte, un album, să ne mai răsfoim prin filele vieţii şi să vedem binele pe care l-am făcut spre bucuria altora. Spunea Albert Einstein: "idealurile mele, care m-au călăuzit şi mi-au dat curajul de a înfrunta greutăţile vieţii au fost Binele, Frumosul şi Adevărul".

Vor fi fost politicieni de-a lungul istoriei, acum este lumea mass-mediei, a televizorului şi a vieţii virtuale, dar şi idealuri mai sunt, şi vise, şi speranţe... Şi cât de frumoase mai sunt visele, şi cum ne mai încălzesc sufletele, şi cum ne fac viaţa mai luminoasă... Da, luminoasă, pentru că bunătatea lui Dumnezeu o vedem în toată creaţia Sa: bun este şi cerul, şi pământul, şi apele, şi florile, şi luna, şi soarele, şi omul, şi stelele şi tot ceea ce Domnul a zidit. Bunătate şi sfinţenie pentru noi, de la Domnul. Bunătate şi încurajare pentru noi, de la Domnul. Dar noi cum trebuie să fim?

Ca întotdeauna: să ne cunoaştem scopul vieţii, să regăsim sensul adevărului şi al binelui, pentru că acestea sunt înscrise în fiinţa noastră, în natura noastră, fiind creaţi ca oameni, după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Dar în lumea noastră, adesea, Dumnezeu este respins, şi această respingere a deschis drumul relativismului, care omite întrebările privitoare la scopul final al vieţii omului şi susţine că adevărul este subiectiv şi multiplu. Şi astfel timpul nostru a intrat într-o criză a valorilor morale, societatea excelează adesea prin nedreptate, minciună, lipsa bunului-simţ, egoism, violenţă în limbaj şi comportament, ură etc.

Fără să atingă dimensiunea celei contemporane, crize morale au mai fost şi în alte momente ale istoriei, ceea ce l-a determinat pe scriitorul Antoine de Saint Exupery, la timpul său, să spună: „Îmi urăsc epoca!". Scriitorul Albert Camus i-a răspuns: „Oricât de răscolitor ar fi acest strigăt, nu ni-l vom asuma [...]: epoca aceasta este a noastră şi nu putem trăi urându-ne".

Ne oprim puţin la aceste ultime cuvinte: nu putem trăi urându-ne. Dar atunci cum se poate trăi în societatea de azi, în care este atâta ură? Sunt multe răspunsurile, dar alegem gândirea lui Johann Wolfgang Goethe: „Lanţul de aur care leagă o societate este bunătatea". Bunătatea este însă foarte cuprinzătoare, înseamnă însuşirea de a fi bun, este şi înclinarea de a face bine, de a fi îndurător, recunoscător, de a fi blând şi cu bunăvoinţă - aceste multe atribute conving pe oricine că bunătatea vine de la Dumnezeu.

Gesturile spontane şi simple de bunătate ale celor din jurul nostru nu s-au pierdut, de atâtea ori chiar şi un cuvânt bun ne ajută să depăşim un moment greu din viaţa noastră. Când peste stropul de bunătate şi lumină din suflet s-a lăsat o umbră, când primim şi nu putem, la rândul nostru, dărui bunătate, trebuie să reînvăţăm să fim buni. Si reînvăţăm, ne spune un mare om de cultură, în momentele "când îngenunchem şi ne rugăm lui Dumnezeu să ne dea putinţa de a fi buni". Familia, şcoala şi Biserica înalţă din copilărie "citadela bunătăţii" în suflete. Poetul Paul Claudel a creat un adevărat imn de recunoştinţă Bisericii, pentru toată învăţătura şi binefacerile dăruite lumii: „Lăudată să fie în veci această Maică măreaţă, în genunchi, la picioarele ei, pe toate le-am învăţat".

Episcopul Martir al Oradiei, Ioan Suciu, spunea că un bine, oricât de mic ar fi, are capacitatea de a micşora dimensiunea răului. Întâlnirea cu un om bun poate schimba destinul unei vieţi... Episcopul Myriel din romanul "Mizerabilii" al lui Victor Hugo avea "ceea ce s-ar putea numi frumuseţea bunătăţii". Când ajunge la el ocnaşul Jean Valjean, îl găzduieşte ca pe o persoană aleasă şi la masă îi pune tacâmurile de argint. Desigur, noaptea Jean Valjean fură tacâmurile şi dispare, dar este prins şi adus în faţa Episcopului. Cuvintele Episcopului îl descumpănesc pe ocnaş: "...bine, dar eu îţi dăruisem şi sfeşnicele, care sunt tot de argint ca şi celelalte [...] De ce nu le-ai luat odată cu tacâmurile?"... Jean Valjean părea gata să leşine... La plecare, Episcopul îi spuse: "Prietene, uite-ţi sfeşnicele. Ia-le! Nu uita. Nu uita că mi-ai făgăduit să întrebuinţezi bine banii ăştia, ca să te faci om cinstit". Cum ocnaşul nu-şi amintea să fi făcut o astfel de promisiune, era cu totul năucit... Întâmplările se cunosc, Jean Valjean a devenit un alt om... La sfârşitul vieţii, muribund, privea la nesfârşit sfeşnicele întrebându-se dacă, acolo Sus, în Cer, Episcopul Myriel e mulţumit de viaţa celui pe care l-a salvat... Adesea arta poate întrece realitatea...

Sunt doar câteva zile până la Sărbătoarea Sărbătorilor, Naşterea Domnului, când iarăşi ni se va dezvălui "bunătatea şi iubirea de oameni a Mântuitorului". Privind "steaua" vom primi lumină şi vom fi datori "să lăsăm lumina să strălucească în lumea din jurul nostru", vom primi din nou "bunătatea" şi vom fi datori să o dăruim şi noi. Vom avea şi surpriza să constatăm că dăruind, vom primi mai mult decât am dat...

...şi, bucuria Crăciunului ne va fi deplină, ne va pătrunde în suflete şi ne va ajuta să percepem vocea lui Dumnezeu în noi, să recunoaştem şi să apreciem Binele, Frumosul şi Adevărul.
Sărbători fericite!

+ Virgil Bercea
Episcopul greco-catolic al Oradiei