Scleroza multiplă

Scleroza multiplă este o boală caracterizată prin inflamaţia şi distrucţia selectivă a mielinei sistemului nervos central, cu apariţia unor zone de cicatrizare. Mielina este o substanţă care înveleşte fibrele nervoase, având un rol important în conducerera influxului nervos şi care apare în luna a 5-a a vieţii intrauterine cu definitivare după naştere. Boala mai este denumită şi scleroza "în plăci" datorită aspectului zonelor cicatrizate ale creierului, leziunile fiind denumite "plăci".

Boala este cea mai frecventă cauză de invaliditate de cauză neurologică a adulţilor tineri, după cauzele de invaliditate determinate de traumatisme. Este de două ori mai frecventă la femei decât la bărbaţi, fiind rară înainte de adolescenţă şi cu incidenţă crescută constant de la adolescenţă până la 35 de ani, cu scădere treptată după această vârstă.

Există şi o repartiţie geografică a bolii, constatându-se un număr mai mare de cazuri în nordul Europei, puţine în Japonia şi aproape deloc în Africa. În zonele cu climă temperată sunt cele mai multe cazuri de boală, frecvenţa scăzând în ambele emisfere odată cu scăderea latitudinii.

S-a observat un risc mai mare de boală la descendenţii din familii în care există bolnavi cu scleroză multiplă. Se presupune că ar exista unele fenomene imunologice legate de cauzele bolii şi chiar o implicare virală. Nu există explorări specifice pentru diagnostic, acesta fiind bazat pe datele clinice.

Debutul bolii poate fi dramatic sau atât de uşor încât să nu pună probleme medicale. Cel mai des apare pareza (o paralizie incompletă) unuia sau a mai multor membre, tulburări de vedere (de obicei vedere înceţoşată şi diplopie, adică vedere dublă), tulburări senzoriale (amorţeli şi furnicături la un membru cu extindere ascendentă ulterioară) şi ataxie (incapacitate de coordonare a mişcărilor). Există şi simptome auxiliare cum sunt sensibilitatea la căldură şi oboseala tipică ce apare la mijlocul după-amiezei.

Aceste simptome reapar periodic şi evoluează timp de câteva zile până la câteva luni, după care există perioade de recuperare completă, parţială sau nulă.

ATENŢIE! Nu există un tratament curativ al bolii, dar mijloacele terapeutice actuale ameliorează vizibil simptomatologia. Tratamentul actual are ca scop stoparea procesului patologic (se utilizează imunosupresoare şi glucocorticoizi) şi ameliorarea simptomatologiei (în funcţie de complicaţiile prezente). Psihoterapia este utilă, ştiut fiind faptul că aceşti bolnavi sunt depresivi (cazurile de suicid sunt frecvente, reprezentând o importantă cauză de deces în scleroza multiplă).

REŢINEŢI! Recunoaşterea simpomelor bolii este foarte importantă pentru instituirea mijloacelor terapeutice. Statistic s-a constatat că după 5 ani de la debut 70% dintre bolnavi sunt persoane active. După 20 de ani 35% sunt activi şi 20% au decedat prin complicaţii. Boala este cu atât mai gravă cu cât debutul este mai târziu (la 40 de ani sau mai mult). În Oradea există un centru de recuperare a bolnavilor cu scleroză multiplă.