Sâmbăta Mare: Ce e bine să faci înainte și după Înviere

Sâmbăta Mare este ultima zi din Postul Paştelui şi ziua în care, după ce patimile lui Hristos s-au consumat, creștinii așteaptă Învierea Lui.  De obicei, în această zi se sacrifică mielul, care este simbolul lui Iisus în tradiţia creştină, scrie România24.ro.

Atunci când Iisus a murit pe cruce pentru mântuirea lumii ca un miel nevinovat, a fost numit "Mielul lui Dumnezeu", simbolizând sacrificiul său desăvârşit, explică sursa citată.

Pentru a marca sărbătoarea, gospodinele se pregătesc cum se cuvine, așteptând Învierea cu casele curate și cu bucate alese, mielul fiind nelipsit din casele celor care țin la tradiție.

Ultima zi din Postul Paştilor, Sâmbăta Mare, este ziua în care creştinii prăznuiesc îngroparea trupului lui Iisus Hristos şi pogorârea Sa la iad, prin care neamul omenesc este chemat din stricăciune şi chemat la viaţă veşnică.

După patimile suferite în zilele precedente, culminând în Vinerea Mare cu răstignirea, ziua de sâmbătă este o zi de aşteptare a glorioasei Învieri a Domnului.

O credință din popor spune că este bine să încerci să fii treaz toată ziua dacă vrei să ai noroc şi belşug în toate pe tot parcursul anului. Aşadar, nu e bine să dormi, să trândăveşti, ba chiar se pot face anumite treburi pe care le-ai lăsat baltă în Joia Mare, căci în Vinerea Patimilor nu se muncea deloc.

În bisericile creştin-ortodoxe, în Sâmbăta Mare se citesc Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare, diferiţi Psalmi şi binecuvântările Învierii, iar la 12 noaptea, preoţii rostesc de trei ori "Hristos a înviat!". 

În această noapte nu se doarme. Se spune că în această noapte, cerurile sunt deschise şi Domnul vede înăuntrul fiinţelor, aşa că dorinţele fiecăruia sunt mai uşor de îndeplinit.

În trecut se obişnuia ca mielul pascal să fie sacrificat în Sâmbăta Mare, iar mâncărurile tradiţionale erau preparate tot în această zi: drobul ("guşiţa"), ciorba şi friptura de miel.

Tot Sâmbăta se prepară şi Pasca, pâinea care intră în compoziţia "paştilor" primite la biserică după slujba de Înviere. Momentul frământării rituale a pascăi primeşte de multe ori valenţe mistice, prin forma care se dă aluatului (acesta poate trimite la naşterea sau la moartea lui Iisus).

O preocupare majoră a zilei din Sâmbăta Mare este primenirea hainelor pentru sărbători. Tradiţia spune că este bine ca la slujba de Înviere, oamenii să poarte haine noi: femeile trebuie să poarte cămăşi noi, cusute într-un model special pentru această ocazie, iar bărbaţii ar trebui să poarte cel puţin o pălărie nouă.

În această zi, mai ales la ţară, oamenii ung pomii cu aluat pentru ca aceştia să fie roditori şi seamănă vegetaţia din grădină.

Ca să ai noroc şi să fii ferit de boli, este bine să pui pe masă un ou roşu, o bucată de prescură sfinţită,  pască, cozonac, făină, salată de hrean, dar şi o lumânare albă. Din toate acestea se poate gusta doar după miezul nopţii, după încheierea slujbei Învierii şi după ce oamenii primesc lumina sfântă care soseşte de la Ierusalim.

Înaintea slujbei de Înviere, femeile pregătesc un coş cu mâncare, pe care urmează să îl ducă la biserică pentru a fi sfinţit.