Săptămâna trecută a trecut ignorată o ştire colosală: preşedintele Casei Naţionale de Pensii, orădeanul Laurenţiu Ţenţ, a emis un ordin prin care solicitanţii biletelor de tratament gratuit pe care instituţia le distribuie pensionarilor (pentru staţiuni ca Băile Felix, 1 Mai, Amara, Sângeorz Băi etc.) nu mai trebuie să ataşeze cererilor şi copia talonului de pensie. O instituţie a renunţat să mai ceară cetăţeanului un act pe care tot ea l-a emis şi pe care, bineînţeles, îl deţine în propriile registre, pe hârtie sau în calculatoare, deci bravo celui care, după 30 de ani, şi-a dat seama cât de stupid e sistemul!
Din păcate, este doar o picătură de bun-simţ într-un ocean de nesimţire statală. Dacă Poliţia Rutieră îţi suspendă permisul şi vrei să-l recuperezi, trebuie să te prezinţi la această instituţie cu buletinul (al cărei conţinut oricum îl ştie) şi cu dovada înlocuitoare a permisului în original (pe care oricum o are în baza de date). Dar dacă ai pierdut-o, te-ai ars! Trebuie să faci cereri pentru un duplicat, poate şi să obţii autentificarea lui şi câte şi mai câte alte peripeţii.
La serviciile sociale ale primăriilor, când un cetăţean diagnosticat cu cancer se prezintă pentru dosarul necesar indemnizaţiei de invaliditate, e trimis înainte pe la comisii de expertiză şi la AJPIS, aşa încât, până să apuce să-şi ia banii, unii trec în lumea drepţilor.
Cu ani în urmă, când lucram şi pentru o agenţie de presă, m-am trezit cu contul bancar blocat de Finanţe pentru că timp de cinci ani firma respectivă nu achitase contribuţiile la Fondul Naţional Unic de Sănătate, iar eu eram somat să le achit la zi, cu penalităţi, altfel nu aveam acces la propriul card de salariu. Având în vedere suma, peste 1.000 lei, şi ştiind că datoriile fiscale se prescriu după trei ani, am întrebat un avocat ce şanse aş avea la o contestaţie. "Fii serios, mi-a zis. Pentru banii ăştia, nu merită să te judeci, că stai cu contul blocat cu lunile". Aşa că am decis s-o achit, adăugând şi preţul unei verificări la CAS, a două cozi petrecute la Finanţe (una pentru a obţine un fel de permisiune, a doua la casierie, pentru plata efectivă) şi a încă uneia la bancă, să duc dovada stingerii datoriei, obligatorie pentru deblocarea contului.
Sigur, de bun-simţ era ca slujbaşii statului să fi descoperit la timp că agenţia nu plătea CAS-ul şi s-o execute pe ea, nu pe mine, cu dobânzi. La fel, să trimită un mail pentru ca banca să afle că îmi poate elibera contul, la fel ca atunci când au cerut blocarea. Dar aşa nu s-ar mai fi justificat, poate, existenţa vreunui funcţionar. Cert e că am renunţat la un al doilea job, lipsind astfel statul de nişte venituri...
Toate acestea se întâmplă pentru că statul a fost condus amar de timp de indivizi care au pierdut contactul cu realitatea şi/sau interesaţi să intensifice birocraţia, pentru a crea "locuri de muncă" clientelei politice. Tocmai de aceea, iniţiative precum cea a şefului Casei de Pensii şi a Primăriei Oradea, care a deschis un ghişeu online, merită salutate şi multiplicate.
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.