Peste o sută de invitați ai Administrației Parcului Natural Apuseni (APNA), cea care a organizat, marți, sărbătoarea dedicată Zilei Europene a Parcurilor, au avut ocazia să se bucure de un moment inedit: un concert în Peștera Urșilor.
Momentele artistice au fost completate de cuvântări ale unor persoane care cunosc foarte bine peștera, printre care s-a numărat și descoperitorul ei: Traian Curta, un bihorean din satul Chișcău.
A răsunat peștera
Concertul a avut loc în sala mare din Peștera Urșilor, locul unde, printre stalagmite și stalactite din calcar, rezonanța este cu adevărat prielnică pentru un recital. Primele care au ajuns în fața publicului au fost surorile Georgiana și Ariadna Mircescu, care au cântat la flaut, urmate de trei femei din județul Alba, care au făcut o demonstrație de suflat în tulnic, cornul specific moților din Apuseni, ce servea pe vremuri și ca mijloc de comunicare. Ultimul intrat pe „scenă” a fost Cornel Tomuța, cunoscut drept Cornel de la Chișcău, care cu vioara sa cu goarnă a făcut ca peștera să răsune a muzică neaoșă de Bihor.
Toți artiștii au fost răsplătiți cu aplauze furtunoase din partea publicului, format în mare parte din oficiali ai unor instituții de mediu centrale și locale, reprezentanți ai altor parcuri naturale din țară și ONG-iști de mediu. Este o tradiție, în România, ca an de an Ziua Europeană a Parcurilor să fie sărbătorită într-un parc natural din țară, iar în premieră a venit rândul APNA.
Mărturia descoperitorului
Printre momentele artistice, au avut cuvântul diverși specialiști care au oferit publicului informații interesante despre Peștera Urșilor. Primul a fost bihoreanul Traian Curta (81 de ani), cel care a descoperit Peștera Urșilor și care a rememorat momentul pentru cei prezenți.
„În 1975, aveam aici o carieră de marmură și la o pușcătură, s-a deschis o gaură în vatra carierei. Eu, curios să văd ce ascunde acel gol, am rugat un coleg să vină, să țină de frânghii, ca să văd ce e jos. Am coborât, erau cam 7 metri, după care m-am uitat în stânga, în dreapta, am văzut niște formațiuni și mi-am dat seama că va fi ceva gol mai mare. Înaintând vreo 3 metri, m-am împiedicat într-un craniu, n-am știut că e de ursus spelaeus, l-am dat la o parte atunci și am înaintat. Am căutat să văd dacă am oxigen, am aprins un chibrit și am văzut că arde lumina. Am continuat”, a povestit octagenarul.
Primii pași
A ajuns în sala mare a peșterii, cea în care a avut loc marți și concertul și unde traseul se bifurcă. Pentru a nu se rătăci, și-a lăsat în urmă salopeta și casca, pe niște stalagmite, ca puncte de reper, și a înaintat pe una din cele două direcții. „Am luat-o încet, încet, uitându-mă în stânga, în dreapta”, a rememorat Curta. A dat apoi peste celebrul schelet complet de urs, un vestigiu important și care a făcut peștera celebră în toată lumea.
Bihoreanul a povestit și cum a găsit, în capătul peșterii, un nou gol subteran, despre care și-a dat seama că este adânc când a aruncat un bulgăre de argilă, și unde nu a putut coborî, neavând la el echipamente specifice. Acel gol este astăzi rezervația științifică, strict ocrotită, unde doar cercetătorii pot intra, cu permis special.
Curta a mai povestit și cum și-a șicanat colegii, care-l așteptau nerăbdători în carieră, legând întâi de sfoara ce trebuia să-l ducă pe el la suprafață craniul descoperit la intrarea în peșteră. „Când au văzut craniul, au lăsat de frânghie toți”, a povestit descoperitorul peșterii.
Bihoreanul a mai povestit că șefii săi i-au ordonat să distrugă peștera, dar el a ripostat, cu folos, deoarece apoi acolo au ajuns speologii, iar trei ani mai târziu peștera era deschisă publicului.
Traian Curta a rememorat momentul descoperirii Peșterii Urșilor
Capcana urșilor
Cercetătorul Marius Vlaicu, de la Institutul de Speologie „Emil Racoviță”, le-a oferit apoi celor prezenți informații despre oasele de urs găsite aici și de ce sunt ele importante. Potrivit acestuia, galeria subterană în care descoperitorul n-a putut ajunge la acel moment era o capcană și pentru ursus spelaeus, de altfel o specie frecvent întâlnită pe teritoriul de azi al României. Odată ce cădea acolo, animalul nu se mai putea întoarce în peșteră. În plus, galeria era și inundabilă, așa că apa a dus cu ea sedimente foarte fine de argilă, care apoi s-au așezat pe scheletul ursului, conservând foarte bine oasele.
„Norocul peșterii a fost că locul unde au murit aceste mamifere era o capcană”, a spus Vlaicu, precizând și că, pe lângă oase de urs, în Peștera din Chișcău s-au găsit și oase de leu de peșteră, foarte bine conservate. „Nicăieri în Europa nu a mai fost identificat un astfel de schelet în conexiune anatomică”, a spus cercetătorul. Studiile făcute au scos la iveală că urșii din peșteră au murit în urmă cu 40.000-24.000 de ani, iar leul de peșteră acum 37.500 de ani.
Tot Vlaicu le-a spus celor prezenți de ce în peșteră oamenii cască des: acumularea de dioxid de carbon provoacă acest act reflex.
Altă comoară
Fost președinte al Federației Române de Speologie, Spencer Coca a amintit că pe cealaltă parte a versantului în care se află Peștera Urșilor, pe Valea Sighiștelului, Bihorul are o altă peșteră foarte importantă: Coliboaia, unde s-au găsit cele mai vechi desene rupestre din Europa, făcute în urmă cu 36.000 de ani. „Bihorul se poate mândri”, a concluzionat directorul APNA, Alin Moș.
Cei prezenți au primit și o lecție de geologie și explicații despre formarea peșterilor de la specialistul Matyasi Sandor, cel care prezidează și consiliul științific al Parcului Apuseni.
A fost pentru prima oară când Peștera Urșilor a găzduit un asemenea eveniment, dar șeful APNA a declarat pentru BIHOREANUL că ia în calcul ca pe viitor să organizeze concerte acolo, deschise publicului larg.
Vezi video de la eveniment:
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.