Poştă şi politichie

Orădenii s-au obişnuit aşa tare cu arătarea fantomatică a clădirii Poştei Mari, încât puţini se întreabă cum de-a ajuns în ultimul hal. De ce, în timp ce edificiile din centru sunt reabilitate unul după altul, acesta a rămas neatins?

O primă explicaţie e de intuit: imobilul fiind în administrarea unei entităţi centrale, Poşta Română, cât le poate păsa unor ştabi din Bucureşti că o clădire din Oradea, oricât de valoroasă, a ajuns o dărăpănătură? Ce interes ar avea să se zbată pentru refacerea ei, când mandatele, căpătate politic, li se pot încheia oricând, fiind la discreţia absolută a celor care i-au plantat în funcţii?

În cazul Poştei din Oradea, motivaţia e totuşi mai cuprinzătoare. Reabilitarea a fost decisă în toamna anului 2020, la fel ca a altor edificii monumentale, din Cluj, Timişoara şi Piatra Neamţ, şi s-ar fi zis că nimic nu va mai opri cursul firesc al lucrurilor până la încheierea restaurării. Dar iată că de atunci, în ce priveşte clădirea din Oradea, nu s-a întâmplat nimic altceva decât că, după cum a descoperit BIHOREANUL, a fost scoasă de pe lista de investiţii de către acelaşi director general al Poştei Române care o şi inclusese. Cam pe zicala cu "eu te-am făcut, eu te omor".

O sursă a tradus de ce: respectivul, membru PNL şi susţinător de-al lui Orban, l-a taxat astfel pe bihoreanul Ilie Bolojan pentru refuzul de a-i susţine "patronul" în cursa pentru şefia partidului, câştigată de Cîţu. E adevărat că doar pentru o jumătate de an, dar suficient ca acesta să pună alt şef, care n-a reparat, cel puţin până acum, măgăria predecesorului.

Rar sunt destăinuite detaliile de culise, iar odată făcute publice, mai-marii fie le neagă, fie le ignoră. Până la finele săptămânii trecute, actuala conducere a Poştei Române n-a comunicat BIHOREANULUI de ce reabilitarea clădirii din Oradea a fost exclusă de pe lista de investiţii şi mă aştept că atunci când va veni, răspunsul să mustească de frazeologii despre tot felul de "dificultăţi" şi despre "eforturi" titanice pentru deblocarea proiectului.

Dar adevărul e simplu: proiectul tehnic a fost făcut, autorizaţia de construire a fost emisă, sursa de finanţare există, deci piedica nu putea fi decât una subiectivă. În acest caz, un şantaj politic. Evident, inutil, de vreme ce n-a avut rezultatul scontat, Bolojan rămânând neutru, nici de partea lui Orban, nici a lui Cîţu. Şi, în plus, şi prostesc: dacă până acum orădenii erau obişnuiţi cu beţe-n roate puse la Bucureşti din PSD şi UDMR, de data asta, iată că pe liberal l-au lucrat nişte PNL-işti!

Singura soluţie sănătoasă este, cum zice primarul Florin Birta, transferarea clădirii în proprietatea oraşului, mai ales că Poşta foloseşte doar o mică parte din ea. Ar fi un act de reparaţie reală şi o despovărare a Poştei Române de o obligaţie de care fie nu poate, fie nu vrea să se achite, cea elementară de a administra un bun. Cum nici nu-l îngrijeşte, nici nu-l foloseşte, la ce-i mai trebuie? Pentru politicale? Şi oare câţi dintre baronii din alte "servicii deconcentrate" nu fac la fel?...