Dovedirea unui plagiat în România, chiar şi când plagiatorul recunoaşte furtul, pare o misiune imposibilă. După ce numeroşi demnitari, chiar din rangul celor mai înalţi, au scăpat de ruşinoasa acuză fără a fi dovediţi nici vinovaţi, nici imaculaţi, de acelaşi "verdict" incert se bucură şi cei mai mici în rang.
După ce BIHOREANUL a arătat, în urmă cu doi ani, că un întreg volum semnat de Simona Cavalu, profesoară a Facultăţii de Medicină şi Farmacie din Oradea, este de fapt o compilaţie din cărţi străine, iar Comisia de Etică a Universităţii a dat chix în anchetarea acuzelor, a venit rândul celui mai înalt for din domeniu, Consiliul Naţional de Etică, să-şi dovedească superficialitatea. Cu o întârziere de aproape doi ani, Consiliul a stabilit că, deşi lucrarea cu pricina nu este deloc originală, nu e nici plagiat "ca la carte"...
Ad litteram
În octombrie 2012, BIHOREANUL dezvăluia în articolul "Cartea cărţilor" că Simona Cavalu, profesoară de biofizică la Facultatea de Medicină şi Farmacie din cadrul Universităţii orădene, se face vinovată de plagiat, după ce a compilat mai multe cărţi într-una singură, pe care - alături de o colegă - şi-a pus iscălitura.
Cartea "Medical biophysics and electronic medical devices", adică "Biofizică medicală şi aparatură medicală electronică", publicată la Editura Universităţii din Oradea în anul 2000 sub semnăturile Simonei Cavalu şi Mioarei Tripşa şi re-editată în 2005, la aceeaşi editură, doar cu semnătura lui Cavalu, este un plagiat "ad litteram" după lucrarea "Medical Physics" (Fizică medicală), publicată de un englez, Martin Hollins, în 1990. Articolul demonstra cum capitole întregi din cartea lui Cavalu, cu nume şi imagini cu tot, sunt identice cu cea originală a lui Hollins.
O banală compilaţie...
Deşi atunci când sunt prinşi cu mâţa-n sac, cei mai mulţi suspecţi de plagiat evită orice discuţie, Simona Cavalu a oferit la acea vreme o surpriză, recunoscându-şi vina! E adevărat, parţial. Profesoara a susţinut că, în lipsa unei bibliografii de specialitate din bibliotecile româneşti, fosta ei şefă, Mioara Tripşa (între timp decedată) ar fi adus din SUA mai multe cărţi din domeniul fizicii medicale, pe care i le-a dat să le pună cap la cap. Scopul? "Să iasă un volum din care studenţii să poată învăţa", declara Cavalu.
Aşa a ajuns să facă o carte-compilaţie, pe care şi-a pus numele, şi unde adevăraţii autori erau înşiraţi doar la capitolul Bibliografie. "E o selecţie, nu un plagiat. Şi era firesc să îmi pun numele pe copertă, atât timp cât referinţele bibliografice sunt precizate la final", s-a apărat Cavalu, arătând că volumul nu i-a adus niciun beneficiu pe linie universitară, chit că figurează printre realizările sale.
Mai mult, deşi profesoara susţine că lucrarea este doar un suport de curs, i-a pus un cod ISBN, necesar pentru identificarea internaţională şi comercializarea unei cărţi. Or, un banal suport didactic nu are nevoie de un astfel de cod, deoarece ajunge doar în mâinile studenţilor...
Neputincioşii
După publicarea articolului, BIHOREANUL a sesizat Comisia de Etică a Universităţii, care, după o lună de investigaţii, a dat o rezoluţie aproape hilară: n-a putut verifica plagiatul pentru că... n-a avut acces la cartea originală a lui Hollins. Eticienii s-au rezumat să o caute la Biblioteca Universităţii orădene, unde lucrarea nu există, şi să se plângă că n-au bani să o comande. Dar nici la alte biblioteci din ţară ori de peste hotare nu au căutat-o, şi nici de pe internet, unde ea e disponibilă, nu au luat-o.
Neputinţa Comisiei de Etică a fost sesizată de BIHOREANUL, în decembrie 2012, Consiliului Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării, cu solicitarea de a stabili vinovăţia sau nevinovăţia profesoarei. Doi ani fără o lună i-a luat acestui for să răspundă, raportul final fiind remis redacţiei săptămâna trecută. Culmea este că, după doi ani, CNE a ajuns şi el la o concluzie jenantă: că nu e treaba sa să dea un verdict!
Furt cu voie
În cei doi ani, Consiliul a cerut un punct de vedere Universităţii, care a trimis concluzia Comisiei de Etică şi profesoarei Simona Cavalu, care şi-a repetat vechile explicaţii. Anume, că volumul ei "nu este rezultatul unei cercetări propriu-zise şi exclusive a autorilor, ci un suport de curs pentru studenţii străini", menţiune care, a adăugat ea, apare pe coperta cărţii şi în descrierea Bibliotecii Naţionale. BIHOREANUL a verificat: în evidenţa Bibliotecii există simpla precizare că volumul e destinat studenţilor, dar fără să fie numit "curs" sau "suport didactic".
În final, considerând cartea lui Cavalu una strict didactică, CNE a stabilit că nu intră sub incidenţa Legii 206/2004 privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi inovare, singura care defineşte plagiatul în România. Altfel spus, cum cursurile nu sunt cercetări, plagiatul didactic nu este o infracţiune!
Fără atribuţii
Pe de altă parte, însă, Legea 8/1996 privind drepturile de autor prevede că inclusiv cursurile şi studiile universitare originiale sunt protejate din acest punct de vedere, astfel că Hollins s-ar putea considera pur şi simplu victima unui furt. Dar, susţine CNE, aceeaşi lege mai stabileşte că "transformarea unei opere, fără consimţământul autorului şi fără plata unei remuneraţii, este permisă dacă rezultatul transformării este o prezentare rezumativă a operelor în scop didactic, cu menţionarea autorului". Numai că Simona Cavalu n-a făcut un rezumat din cartea englezului, ci a copiat-o pur şi simplu...
Concluziile raportului arată, de asemenea, că volumul sesizat "nu este o lucrare de cercetare, ci o lucrare didactică" şi, chiar dacă "lucrarea este lipsită de originalitate", soluţionarea sesizării "nu intră în atribuţiile CNE". Astfel, Consiliul s-a spălat pe mâini şi nici nu s-a obosit să precizeze de ce se eschivează şi cine ar trebui să ancheteze cazul. Lăsând să se înţeleagă astfel că legislaţia lacunară şi interpretările permisive le dau voie universitarilor să se împăuneze în continuare, în CV-uri, cu şiruri întregi de volume scrise, chipurile, de ei, dar în realitate doar furate de pe la alţii...
"Plagiatul este însuşirea ideilor, metodelor, procedurilor, tehnologiilor, rezultatelor sau textelor unei persoane, indiferent de calea prin cale acestea au fost obţinute, prezentându-se drept creaţie personală"
Legea 206/2004 privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi inovare
SESIZAŢI DIN BIHOREANUL
Cu teza la control!
În prezent, Comisia de Etică a Universităţii din Oradea are în anchetă un alt caz de plagiat, semnalat tot de BIHOREANUL. Articolul "Eşti prins, dottore!", publicat la sfârşitul lunii trecute, arată că medicul ortoped Călin Hozan şi-a obţinut titlul de doctor în ştiinţe medicale şi funcţiile de conferenţiar la Facultatea de Medicină şi de şef de secţie la Spitalul Judeţean inclusiv în baza unei lucrări de doctorat plagiate după teza fostului său şef, profesorul Ioan Matiuţa. După publicarea articolului, Comisia de Etică s-a autosesizat şi a început o investigaţie, solicitând redacţiei precizări suplimentare. Rămâne de văzut dacă "eticienii" vor duce la final ancheta sau o vor scălda ca în trecut, cu concluzii în doi peri.
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.