Pas cu pas, în prizonierat

Odată cu adoptarea OUG de „corectare” a legilor justiţiei care, de fapt, taie orice posibilitate de înfăptuire a justiţiei, şi cu decizia de interzicere a mitingurilor fără voie de la Partid, românii nu mai au absolut niciun motiv să-şi facă iluzii.

Sfidând Comisia Europeană, Comisia pentru Democraţie prin Drept (Comisia de la Veneţia), Grupul de State Împotriva Corupţiei (GRECO) şi voinţa românilor care încă sunt cetăţeni, ultima Ordonanţă, pritocită noaptea ca hoţii de o mână de bandiţi cu gulere albe, încă nepublicată în Monitorul Oficial, dar explicată în linii mari de către sinistrul Tudorel Toader la televiziunile de propagandă, oficializează controlul Partidului asupra procurorilor şi judecătorilor, asupra celor care ar trebui să asigure aplicarea legii.

Nu doar că schimbă din condei procurorii care anchetau dosare grele, precum TelDrum, Revoluţia, Mineriadele, Danjarmeriada din 10 august (dar şi o mulţime de dosare de criminalitate economică, de trafic de droguri şi de terorism), ci evacuează din sistem toţi procurorii tineri, pe cei nedresaţi, care credeau că, trimiţând infractori la judecată, îşi fac datoria.

Sub pretextul că nu are „experienţă de viaţă”, nu va mai putea lucra în DNA şi DIICOT niciun procuror cu o vechime mai mică de 10 ani, oricât de bine ar cunoaşte legislaţia, oricât de corect ar face anchetele, oricâte concursuri ar fi trecut, oricât de bune le-ar fi calificativele anuale. Mai mult, Ordonanţa lasă la cheremul ministrului, un politruc numit de alţi politruci, desemnarea tuturor procurorilor şefi şi îi permite să asmută împotriva oricărui magistrat incomod Inspecţia Judiciară, transformată într-un veritabil Gestapo anti-justiţie. Ordonanţa anulează nu doar atribuţiile preşedintelui - cel mai ales, deci cel mai legitim, dintre aleşi - în numirea şi revocarea magistraţilor din funcţiile de conducere, ci şi însuşi rolul constituţional de garant al independenţei Justiţiei pe care îl avea Consiliul Superior al Magistraturii.

Între timp, în Guvern se înmulţesc ca şobolanii piţiponcii şi piţipoancele, analfabeţii şi interlopii aflaţi la vârsta junioratului, la fel şi condamnaţii penal. Primii nu au altă expertiză decât cea dobândită la „şcoala vieţii”, cea care te învaţă să fii servil cu şefii şi satrap cu subalternii, ceilalţi - niciun alt merit decât cazierul penal încărcat.

Însăşi funcţia de prim-ministru a fost golită de orice demnitate odată cu încercarea de numire a unui personaj din anturajul personal al unui dublu penal dovedit, cu reuşita aceluiaşi dublu condamnat de a schimba doi premieri pentru că nu i-au ascultat orbeşte toate poruncile şi, în fine, cu înşurubarea unei caricaturi groteşti, dotată cu coc în loc de creier, pe scaunul din care odinioară mari personalităţi făceau istorie slujind naţiunea.

Şi nu doar în Guvern e plin de rebuturi. Uitaţi-vă în jur: o mulţime de instituţii, începând de la administraţiile locale până la serviciile guvernamentale din judeţe şi la inspectoratele, agenţiile şi oficiile naţionale sunt în mâna unor bandiţi sau, în cel mai fericit caz, a unor imbecili aflaţi în ucenicie la granzii hoţiei.

Veritabilul necrolog al Justiţiei care este Ordonanţa de luni coincide cu decizia „în interesul legii” de scoatere în afara legii a oricărui protest real, inclusiv - ce ironie - a celor care apărau justiţia, contrazicând însăşi Constituţia şi obligând românii ca de acum încolo să „protesteze” numai cu aprobare, numai în codru sau numai în afara „incintei”.

Pas cu pas, românii, cei lucizi şi cei vegetali deopotrivă, au fost împinşi în situaţia de a constata că nu mai au nicio posibilitate legală de a schimba lucrurile, pentru că puterea nu le mai ascultă nicio dorinţă, ci le impune exclusiv propria voinţă. Românii nu mai au nicio cale paşnică de a-şi schimba vieţile în bine decât plecând cale încotro, pe unde văd cu ochii. Tragedia e că nu toţi pot, iar singura notă de optimism e că nu toţi vor.