Cine n-a deplâns, măcar o dată, într-o plimbare pe Corso, soarta clădirilor pe cât de frumoase, pe tot atât de neglijate chiar de orădenii care locuiesc în ele? Meşterii secolului trecut, care le-au ridicat cu măiestrie, ar mai muri o dată dacă le-ar vedea în ce hal de degradare au ajuns.
Din fericire, însă, principala arteră pietonală a oraşului se renovează în ritm susţinut. Câteva din cele mai reprezentative imobile au fost deja reabilitate, iar acum se pregătesc şi palatele Moskovits Miksa şi Stern, două dintre cele mai importante opere de arhitectură secession ale Oradiei. La rând aşteaptă o altă bijuterie din apropiere, palatul Apollo...
Palat-simbol
În 1904, la intersecţia străzilor Republicii şi Mihai Eminescu de azi se lucra de zor. Pe una din laturile intersecţiei, inginerul Moskovits Miksa îi comandase arhitectului Rimanóczy Kálmán jr. un palat cum altul nu mai era în oraş.
Cu un apetit aparte pentru secessionul münchenez, denumit Lilienstil, Rimanóczy jr. şi-a dat frâu liber imaginaţiei şi a îmbogăţit clădirea de două etaje cu ornamente de sorginte vegetală, creând un tablou spectaculos. Faţada e plină de simboluri: pomul vieţii, sceptrul lui Mercur, un compas cu un echer, o roată zimţată, o mână şi o nicovală, toate se regăsesc pe turnul palatului, chiar dacă de decenii bune au devenit tot mai greu de observat. Proprietarii clădirii au ignorat nevoile de întreţinere a acesteia, aşa că acum imobilul are tencuiala şi ornamentele căzute.
De voie, de nevoie
Profitând că legea îi permite să reabiliteze cu forţa clădirile monument, Primăria a inclus palatul pe lista priorităţilor, indiferent că proprietarii sunt sau nu de acord. Regulile sunt clare: cei care nu acceptă pot fi executaţi silit, iar cei care le doresc le plătesc fie cu banii jos, fie cu ajutorul unui credit acordat fără dobândă de Primărie pe cinci ani, suportând doar 80% din contravaloarea lucrărilor şi fiind scutiţi de orice costuri birocratice.
„Majoritatea locatarilor au optat pentru finanţarea din partea Primăriei”, spune arhitectul şef al oraşului, Adriana Lipoveanu (foto). De altfel, tot municipalitatea a pregătit proiectul, a organizat licitaţia şi a semnat contractul pentru execuţie, iar de câteva zile muncitorii firmei Abed Nego au şi instalat schelele pe clădire.
„Acum se iau mulaje după decoraţiuni, fiindcă toate trebuie refăcute”, explică inginerul Denisa Mada, coordonatorul lucrărilor. Într-un atelier din subsolul palatului, specialiştii în reabilitări de monumente vor reface fiecare ornament, în timp ce alţi meşteri vor îndepărta stratul de tencuială veche. Au 18 luni la dispoziţie să termine, iar la final vor primi 910.000 lei.
Viitorul sună strălucit!
În acelaşi an în care a fost construit palatul Moskovits, peste drum se ridica un altul, comandat tot de un inginer, chimistul Stern Miklós, atras de moda vremii care îi făcea pe intelectualii bogaţi să-şi ridice clădiri monumentale pentru a da apoi în chirie apartamentele. Stern a fost şi el pretenţios: a refuzat primul proiect, conceput de arhitecţii Komor Marcell şi Jakab Dezső, care realizaseră Palatul Vulturul Negru, preferând ulterior planurile aceluiaşi Rimanóczy Kálmán jr, întocmite în colaborare cu Rendes Vilmos. Specificul palatului Stern, fidel secessionului, sunt motivele florale preluate din arta populară, executate în tencuială colorată.
Coincidenţa face că, aşa cum au fost construite în acelaşi an, cele două palate vecine au ajuns să fie renovate concomitent: Primăria a licitat lucrările în acest scop, iar câştigătoare a fost firma Constructorul Sălard. „Peste 90% din locatari şi-au dat acordul”, precizează Lipoveanu.
Şi aici lucrurile sunt în fază incipientă. „Ne aflăm în etapa de cercetare, dar peste o săptămână începem să înlocuim acoperişul”, spune inginerul-şef Torzsa Alexandru, a cărui echipă are la dispoziţie tot 18 luni pentru a finaliza lucrările de 1,3 milioane lei. Aşa că în 2017 cele două palate ar trebui să aibă fiecare o faţă nouă, demnă de valoarea lor...
ALTUL LA RÂND
Reabilitare cu forţa la Apollo
Vecin cu Stern şi Moskovits Miksa, palatul Apollo (foto), ridicat între anii 1912 şi 1914, este o altă bijuterie arhitecturală cuprinsă pe lista de priorităţi a Primăriei. Aici lucrările sunt în fază de licitare în ciuda opoziţiei majorităţii locatarilor.
Cei mai mulţi dintre aceştia refuză lucrările, motivând că sunt prea scumpe. În zadar, căci meşterii oricum le vor renova, iar cei care vor refuza plata riscă să-şi piardă locuinţele. Dragoste cu forţa nu poate exista, dar disciplina se poate impune...
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.