O nouă carte a scriitorului orădean Ioan F. Pop, la editura Uniunii Scriitorilor din România

La editura Uniunii Scriitorilor din România, Cartea Românească, a apărut recent volumul poemele umbrei, al poetului și eseistului Ioan F. Pop. Autorul se află la a unsprezecea carte publicată, dintre care, pe lângă cele cu tematică eseistică și filosofică, șase sunt de poeme.

„Sinteza dintre poezie şi filosofie mi se pare a fi cel mai înalt produs spiritual, pentru că îmbină emoţia cu raţiunea, sentimentele cu logica, face legătura directă dintre inimă şi creier, dintre concept şi metaforă. Ele se strunesc reciproc chiar cu propriile limite şi ne-limite. Deşi nefilosofică, poezia pe care am scris-o face parte integrantă din «filosofia» mea”, spune autorul, Ioan F. Pop.

„Autor de finețuri speculative în eseuri, Ioan F. Pop ne înfățișează în ipostaza d-sale lirică o umbră fidel-fantastă a acestora, „un trup străveziu, un trup de întuneric și lumină”. Nu e o poezie „de idei”, ci una de emoțională mărturie aidoma unei eliberări, asociind dureroasele contrarii într-o comuniune degajată. Embleme fragile ale unei ființe-limbaj. O paradoxală virtualitate a ceea ce se întîmplă deja în expresie”. (Gheorghe Grigurcu).

„Umbra” – ale cărei poeme le transcrie aici Ioan F. Pop – este o umbră grea, de plumb, care strivește un peisaj expresionist, de apocalipsă asistată contemplativ, aproape cu detașare (marcată, voit ori ba, de poetica analogiei, de „ca”-ul îmblînzitor de angoase), dar desfășurată ca un film în care scribul s-a rătăcit și s-a pierdut. Astfel că, de fapt, el ajunge să trimită telegrame de la fața locului, în felul lui Aurel Pantea (de care-l apropie și virulența cu care abstracțiile devin fulgerător senzații agonice), anunțînd cum coboară, „ca niște reptile, orele care nu mai arată nimic”. Nu mai arată însă doar după ce și umbrele și cuvintele au fost urcate pe eșafod, după ce poetul a auzit tropotul „cu care nopțile calcă pe cadavrele zilei” și „ritmul tobelor ce bat ultimele alarme ale căderii timpurilor”. Această agonie o transcrie F. Pop, în versuri de somație, de parcă ar vorbi și el din Patmos și ar fi ultimul spectator al lumii, spectator devenit deopotrivă victimă și reporter. Versuri grele, supraîncărcate, sfidînd minimalismele cu forță vizionară și imaginație halucinatorie”. (Al. Cistelecan).

„În mod inconştient, fiecare poet e selectat de o parte a zilei, pentru a i se configura imaginarul şi obsesiile dominante. Ioan F. Pop este, în această privinţă, un vesperal esenţializat, care spune poveşti la „căpătâiul cuvintelor bolnave”, invocă, asemenea lui Ioan Alexandru din faza timpurie de creaţie a acestuia, „vămile pustiei”, tăcerea, nimicul şi „cuvintele în urma cărora nu a sosit nimeni”, însă nu trebuie uitat că întreaga retorică negativă a volumului pe care cititorul îl ţine în mână îi aparţine unui om care a consacrat o lucrare de doctorat gândirii crepusculare a Sfântului Augustin, învăţând cu bună-ştiinţă atât stilistica „paşilor târzii” ai vieţii, cât şi germinaţia discretă, de ordin religios, a extincţiei. Un poem din volum vorbeşte despre „marşul nescris al Golgotei”, reamintindu-ne faptul că vizionarismul eschatologic al lui Ioan F. Pop este unul profund spiritualizat, el fiind împărtăşit lumii nu ca pe un gest de comuniune, ci drept invitaţie la singurătate a unui om care oricum trăieşte, prin versurile şi paginile sale de jurnal intim, la marginea îngăduită a celor existente şi a celorlalţi”. (Ştefan Borbély).  

Până va ajunge în librării, cartea poate fi comandată pe site-ul www.cartearomaneasca.ro

La Oradea, volumul va fi lansat în cadrul Târgului de carte Gaudeamus, care va avea loc în perioada 7-11 iulie a.c., unde va fi prezentat de scriitorii Mihók Tamás și Ioan Moldovan.