O execuţie şi multă frică

Mai periculos decât politicianul corupt e doar magistratul corupt. Dacă primul e hoţ, dar al doilea integru, există şanse ca un procuror să-l incrimineze, iar un judecător să-l condamne. Dacă, însă, magistratul este hoţ, inclusiv prin inacţiune, atunci justiţia e cu neputinţă.

Cam în situaţia asta ne aflăm la câţiva ani după ce, sub cârmuirea lui Liviu Dragnea, "cercurile de reflecţie" din Justiţie, despre care vorbea fostul ministru Tudorel Toader, au siluit legile justiţiei şi au acaparat instituţiile care ar trebui să vegheze asupra corectei şi eficientei activităţi a magistraţilor, Inspecţia Judiciară şi Consiliul Superior al Magistraturii. Ba au şi inventat încă una, celebra Secţie Specială, care a confiscat obiectul de activitate al DNA, instituţie care de atunci anchetează plevuşcă.

Dragnea s-a dus, lumea l-a uitat, dar "cercurile de reflecţie" îşi continuă opera de distrugere a Justiţiei, trecând la o nouă etapă: excluderea din magistratură a "reformiştilor", vinovaţi că semnalează dezastrul. Trofeul de săptămâna trecută este judecătorul Cristi Danileţ, exclus a doua oară din profesie de CSM, prima expulzare datând din decembrie. Când, coincidenţă, magistratul voia să se mute de la Cluj la Oradea, dar nu l-a vrut şefa Secţiei penale a Tribunalului Bihor, notorie prin generozitatea faţă de inculpaţii pentru corupţie.

Atunci i s-a imputat lui Danileţ că "a adus atingere imaginii justiţiei" prin două filmuleţe puse pe Tik Tok, într-unul tăind un grad viu, în celălalt curăţând o piscină. Acum, acuzarea e apartenenţa la două ONG-uri care ar fi "formaţiuni politice" (nu, nu e vorba de UDMR) şi desfăşurarea de activităţi politice (redactarea unui articol de educaţie juridică pentru tineri). De notat că, deşi în asociaţiile respective sunt şi alţi magistraţi, doar el a fost eliminat.

Perversiunea deciziilor CSM, ajuns un soi de Cuppola a mafioţilor în robe, este că magistratul exclus poate ataca decizia la Curtea Supremă "în termen de 15 zile de la comunicare", dar motivarea nu i-a fost transmisă nici măcar pentru excluderea de anul trecut. Prin urmare, Danileţ trăieşte din cheta unor colegi.

Comparaţi această situaţie cu obligativitatea ca în procesele penale inculpaţii să primească simultan cu sentinţele şi motivările lor, ceea ce se întâmplă de anul trecut, uneori cu preţul tărăgănării verdictelor, oricum împinse, adesea, dincolo de prescrierea răspunderii penale (a se vedea inclusiv procesul Kiss, recent achitat la Tribunalul Bihor pe motiv de prescriere, de aceeaşi judecătoare care nu l-a vrut aici pe Danileţ). Concluzia? În România, inculpaţii au toate drepturile, nu însă şi magistraţii incomozi.

Între timp, breasla - procurori şi judecători - se fereşte ca de dracu' nu neapărat să-i ia apărarea colegului exclus, persoanei Danileţ, dar mai ales să critice arbitrariul şi încălcarea legii de către CSM însuşi. Magistraţilor le este frică, semn prevestitor de şi mai rele.