O duminică de neuitat

De o vreme îmi amintesc cum de 23 August şi la vizitele Tovarăşului eram obligaţi să defilăm în cinstea Zilei Victoriei antifasciste şi antiimperialiste şi a celui mai iubit fiu al poporului. Tinerii, cei sub 35 de ani, nu prea au de unde şti, decât din povestirile fraţilor mai mari, părinţilor, bunicilor, dar putem fi siguri că aceştia le-au istorisit cum era "înainte"?

Sper să nu afle pe pielea lor, căci de-o vreme zeci de mii de români sunt culeşi de Partid şi dirijaţi, organizat, la mitingurile noului cel mai iubit fiu al poporului. Şi nu-s mânaţi ca oile doar asistaţii social, ca la Craiova, Iaşi ori Galaţi, ci şi medici, ca la Târgovişte.

Incert e şi dacă tinerilor li s-a spus că în trecut era interzisă manifestarea oricărei nemulţumiri. Cordoane de miliţieni şi securişti supravegheau mulţimile pe tot traseul vizitelor, iar puţinii rebeli erau duşi la Miliţie şi ţinuţi acolo până trecea Tovarăşul.

Nu aşa s-a întâmplat şi săptămâna trecută la Topoloveni, unde Jandarmeria a băgat în dube oameni paşnici, "vinovaţi" doar că l-ar fi contestat pe Dragnea, iar Poliţia i-a ţinut sechestraţi până ce noul Tovarăşu’ a plecat?

Ştiu că majoritatea românilor îşi afişează aproape cu mândrie indiferenţa faţă de politică, că nu vor să audă de partide şi de politicieni. Dar până să ajungem ca în Elveţia, unde nu contează numele premierului, sau ca în Germania, unde doar o minoritate ştie cum se numeşte preşedintele, mai e cale lungă. Şi ne permitem noi luxul indiferenţei, când avem un premier cu aspect şi comportament grotesc, tras cu cheiţa de un despot care schimbă când şi cum vrea şefi de guverne şi miniştri, care modifică legile după propriul interes personal, care îi face derbedei şi drogaţi pe toţi cei pe care şi Ceauşescu îi făcea huligani şi drogaţi?

Ne permitem "neamestecul" când şefii instituţiilor sunt la fel de competenţi ca prima generaţie de ştabi comunişti şi de cinstiţi precum cei din ultima? Când Cucul şi Carmen Dan a lui Dragnea nu se deosebesc de Zăroni al lui Petru Groza şi Emil Bobul lui Ceauşescu? Putem sta deoparte când Cârmaciul zilelor noastre refuză să respecte Tratatul de la Lisabona, Constituţia UE, din care facem şi noi parte, la fel cum respingea şi Cârmaciul de odinioară Acordul de la Helsinki şi Carta Drepturilor Omului? Când miza e rămânerea în Europa sau ieşirea din lumea civilizată?

Deja de mult timp Partidul ne toarnă în cap minciuna că toţi politicienii sunt "aceeaşi mizerie", deşi nu toţi fac totul ţăndări ca în ultimii doi ani. Sper, totuşi, să ieşim din capcana asta pe 26 mai, fiindcă totdeauna putem alege din ceea ce avem. La urma urmei, nici în viaţa unui om nu-şi găseşte nimeni jumătatea cea mai inteligentă, sexy, fermecătoare şi harnică, dar de alegere fug doar mizantropii, cei care vor să moară singuri.

Duminică, aşadar, alegeţi! 26 mai oricum va intra în istorie, şi va marca fie întoarcerea înspre trecut, fie un pas către viitor. Nu-i totuna dacă istoria va scrie "din cauza" sau "datorită" nouă.