Săptămâna trecută am avut plăcerea - da, plăcerea - să asist la două ore de educaţie juridică pe care judecătorul Cristi Danileţ le-a susţinut într-o şcoală din Oradea, cu o direcţiune şi profesori destupaţi. Magistratul însuşi mărturisea că prezenţa între copii îl încarcă cu energie, iar elevii, că acesta a făcut ceea ce familia nu prea se îngrijeşte să facă, iar şcoala, ca instituţie, nu se încumetă ori nu ştie: un dialog viu şi sincer, al cărui rost a fost să le deschidă ochii pentru a nu avea probleme cu legea ori de suferit din cauza celor care o încalcă, în condiţiile în care tot mai mulţi copii sunt victime şi autori ai unor infracţiuni. E limpede că societatea câştigă din astfel de iniţiative, chiar dacă în ansamblu se dovedeşte ba dezinteresată, ba nepricepută în a-i modela.
Copiii noştri sunt îndopaţi cu vrute şi nevrute la şcoală, în after-school, la "meditaţii" (unde, apropo, nu ştiu cât meditează). Profesorii de desen susţin că îi învaţă să picteze (dar, iată, copiii nu ştiu să privească), profesorii de muzică spun că-i învaţă să cânte (or, copiii nu ascultă), cei de religie că le cultivă credinţa (izbutind uneori să le-o usuce). Discutabil, aşadar, dacă nu le-ar folosi mai mult nişte cursuri de istoria artelor şi a religiilor. De profii de mate, engleză, info şi română nici nu mai zic, că majoritatea îşi arogă supremaţia pur şi simplu pentru că din materiile lor se dau examene.
Bineînţeles că orice fel de cunoştinţe prind bine adolescenţilor, dar, aşa cum e croită, şcoala noastră ignoră câteva direcţii ale educaţiei practice. Nu îi dotează cu busole prin norme, nu-i ajută să înţeleagă funcţionarea societăţii pe bază de reguli şi legi, a instituţiilor, a economiei. De altfel, deloc întâmplător, ONG-ul în care activează Danileţ pledează ca programele şcolare să cuprindă şi educaţie financiară şi antreprenorială.
În pofida evidentei utilităţi, deocamdată educaţie juridică primesc în întreaga ţară doar vreo 7.000 de elevi (şi avem cam 14.000 de şcoli), de la mai puţin de 200 de profesori pe care tot VeDem Just i-a pregătit, suplinind prin voluntariat ceea ce ar fi fost dator să facă statul. Însuşi Danileţ s-a pus la dispoziţie pe Facebook, Instagram şi Tik Tok, ba face parte şi din forumuri ale părinţilor şi profesorilor. Remarcabil, nu? Dar periculos, culmea, tocmai pentru conducerea propriei bresle, Consiliul Superior al Magistraturii sancţionându-l cu excluderea din profesie, inclusiv pentru prezenţa pe net şi, în general, în societate.
Sunt convins că baronii CSM care l-au excomunicat nu au fost niciodată interesaţi de impactul pozitiv al activităţii sale, considerând-o, dimpotrivă, subversivă. Realitatea arată, însă, că e taman pe dos: nu de un Danileţ în afara magistraturii avem nevoie, ci de mai mulţi ca el în justiţie, de mai mulţi magiştri* în mijlocul societăţii.
* Magistru = profesor
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.