Moartea domnului Jivan: Doctorii şi judecătorii din Oradea au decis că un octogenar orb, surd, în scutece şi cu un picior amputat se poate descurca de unul singur

Data de 8 februarie 2022 va rămâne în istoria României ca ziua în care a fost condamnată la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului pentru nemernicia unor slujbași ai statului care au hotărât că un om de 89 ani grav bolnav, imobilizat la pat, se putea descurca singur.

Orădeanul Ioan Doroteu Jivan a murit înainte de a se da verdictul, sperând în zadar să-i fie recunoscut dreptul la demnitate şi la o viaţă decentă, pe care Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Bihor i l-a refuzat când îl încadrase într-un grad de handicap mediu, fără asistent personal. La fel au procedat și judecătorii Curții de Apel Oradea, care au confirmat absurda decizie, fără dram de compasiune şi contrar legii, după cum a descoperit BIHOREANUL... 

Bătrâneţe chinuită

Ioan Jivan s-a născut în 1930, a supravieţuit celui de-al Doilea Război Mondial și comunismului, trăindu-şi ultimii ani de bătrâneţe într-un apartament de la etajul IV al unui bloc din Ioşia. Avea probleme cardiace şi arteriopatie cronică obliterantă a membrelor inferioare, o boală provocată de îngustarea arterelor la nivelul picioarelor, ce limitează circulaţia sângelui. 

Medicii au încercat să-l ajute. A fost supus unei intervenţii chirurgicale de bypass femuro-femural încrucișat, fiindu-i înlocuite vasele afectate cu o proteză, dar ulterior starea bărbatului s-a agravat. La vârsta de 85 de ani, i-a fost amputat parțial un picior, rămânând prizonier în apartamentul de unde putea ieși doar purtat în braţe. În timp, şi-a pierdut parţial vederea şi auzul, căzând într-o depresie cruntă, iar în 2017, istovit de boli, a căzut la pat, de unde nu s-a mai ridicat niciodată de unul singur. 

În tot acest timp, singurul sprijin i-a fost fiul, Dan, care însă nu-i putea fi permanent alături. Avea copii și serviciu, dar chiar şi aşa, făcea zilnic naveta ca să-şi ajute părintele cu bani, mâncare, întreținere şi alinare. 

Nu-i grav

Încercând să-şi ajute tatăl, Dan Jivan s-a adresat Comisiei de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap (CEPAH) Bihor, cerând să-l încadreze în grad de handicap grav, cu dreptul de a avea un însoțitor care să-l vegheze în absenţa lui, să-l hrănească și să-i asigure medicaţia şi igiena.

Raportul inspectorilor de la Serviciul de evaluare al Comisiei a confirmat neputinţa bătrânului. „Mersul și ortostațiunea sunt imposibil de realizat. Folosește scutec. În prezent are aproximativ 40-45 kilograme”, au scris aceştia în raport, arătând că omul era „pe deplin dependent de sprijin pentru igiena personală, îmbrăcare, pregătirea mâncării, treburi casnice și cumpărături”.

Nu a fost, însă, suficient. Pe 3 octombrie 2017, CEPAH Bihor a stabilit că Ioan Jivan suferea doar de un handicap de nivel mediu, adică - în totală contradicţie cu situaţia reală - ar fi avut doar dizabilităţi moderate. Revoltătoarea decizie nici măcar n-a fost motivată, drept pentru care, cu ajutorul tânărului avocat orădean Darius Marcu, fiul a contestat-o la forul superior al CEPAH Bihor, cerând totodată sancţionarea membrilor Comisiei, între care se număra, culmea, şi medicul de familie al bătrânului!

Răspunsul a fost negativ, așa că Jivan s-a adresat justiției. Doar că și magistrații i-au supus tatăl unor noi umilinţe...

Vivat Justitia

Prima fază a procesului a început în același an 2017 şi s-a terminat în noiembrie 2018, atât judecătoarea Angela Tod de la Tribunalul Bihor, cât şi colegii acesteia de la Curtea de Apel Oradea - Alina Crina Opriş, Ovidiu Blaga şi Simona Marinescu - limitându-se să constate că certificatul de handicap emis pe numele pensionarului era neconform, fiind nemotivat, așa că au dispus refacerea actului.

Problema de fond nici n-au mai analizat-o, deşi era previzibil că o soluţie incompletă va readuce petentul înapoi și fără să țină cont că acesta era vulnerabil atât din cauza vârstei, cât şi a problemelor medicale, situație în care reglementările interne şi cele europene impun o atenţie sporită şi celeritate în soluţionarea cauzelor.  

În loc de asta, în aprilie 2018, după verdictul Tribunalului, Curtea de Apel Oradea a stabilit judecarea recursului abia după 5 luni, în luna septembrie. Termenul n-a fost schimbat, în ciuda solicitării avocatului, care a propus ca procesul să aibă loc într-o zi din vacanţa judecătorească, răspuns negativ primit - atenţie! - la 5 săptămâni după data propusă. Culmea, în ziua propusă de avocat, magistrații fuseseră în sala de judecată şi au dezbătut un litigiu privind achiziţii publice. A fost mai importantă problema unei firme decât cea a unui muribund batjocorit...

Să se descurce!

Cum era de aşteptat, noul certificat a atestat tot un grad de handicap mediu. Ca atare, Ioan Jivan a revenit în faţa judecătorilor, iar pe 5 martie 2019 a câştigat noul proces, judecătorii Dorel Bochiş şi Florica Balaş de la Tribunalul Bihor stabilind că membrii CEPAH nu luaseră deloc în considerare și aspectele sociale ale cazului, certificate de un medic specialist, ignorând astfel Ordinul 762/1991/2007 şi Hotărârea de Guvern 655/2016, ce prevăd că diagnosticul medical nu este suficient pentru a fundamenta încadrarea într-un grad de handicap, iar evaluarea psihologică, vârsta și situația socială au și ele un rol major în stabilirea gradului de autonomie a unei persoane cu dizabilităţi.

„Legiuitorul a stipulat în mod expres necesitatea încadrării în grad de handicap grav cu asistent personal în situația în care pacientul are pierdută total capacitatea de autoservire, autoîngrijire și autogospodărire, necesitând sprijin permanent, situație incidentă în cazul reclamantului”, au argumentat judecătorii. Pe româneşte, eroarea era evidentă, căci un olog, orb, surd, dependent de scutece şi inapt să se ţină pe picioare nu se putea descurca singur!

Ulterior, însă, judecătoarele Claudia Rus, Laura Băican şi Mariana Ilisie de la Curtea de Apel Oradea, unde CEPAH a atacat hotărârea, au fost de altă părere. Pe 22 mai 2019, acestea au casat soluția dată de Tribunal și au stabilit că certificatul emis în 2018 - care atesta un handicap mediu - a fost corect. Cele trei judecătoare au reţinut strict argumentele CEPAH Bihor, stabilind cu cinism că bătrânul nu a făcut dovada neputinţei de care suferea, adică nu a depus „acte medicale că are și alte afecțiuni fizice, senzoriale, psihice, mentale și/sau asociate” corespunzătoare reglementărilor luate în calcul la stabilirea gradului și tipului de handicap. 

Dreptul la viaţă decentă? După moarte

Aşa a ajuns cazul pensionarului orădean, pe 22 noiembrie 2019, la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, doar că Ioan Jivan n-a mai apucat sfârşitul procesului. A murit în 2020, acțiunea fiind continuată de fiul său. 

Pe 8 noiembrie 2021, CEDO a condamnat Statul Român pentru lipsa de omenie a reprezentanţilor săi. Pensionarul nu avusese pretenţii exagerate, a constatat Curtea, cerând doar să i se asigure „nivelul adecvat de îngrijire și demnitate, astfel cum este prevăzut de lege”. La fel ca Tribunalul Bihor, CEDO a statuat că legislaţia României impune o evaluare complexă și personalizată pentru a stabili nivelul de dizabilitate al unei persoane, care nu trebuie să se bazeze doar pe date medicale, „ci și pe alți indicatori ai gradului de autonomie (sau lipsa acestuia) a individului, în lumina condițiilor sale de viață”.

„Reclamantul a fost lăsat să se descurce singur, iar autoritățile nu au oferit nicio modalitate practică alternativă pentru a-i asigura sprijinul constant de care avea nevoie”, scrie în hotărârea prin care România a fost sancționată pentru încălcarea dreptului la demnitate, respectarea vieții private și de familie. Statul a fost obligat să achite fiului lui Jivan 8.000 euro ca daune materiale și morale, plus cheltuieli de judecată de 300 euro. 

Spre comparaţie, diferența între cele două indemnizații de handicap, mediu şi sever, adică „economia” făcută de Statul român pe seama orădeanului din 2017 până la moartea sa a fost de 2.631 lei...

TĂCERE
Şi alte procese...

Cazul Jivan nu este singular, în ultimul deceniu pe rolul instanţelor orădene derulându-se 41 de procese declanşate de persoane nemulţumite de deciziile Comisiei de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Bihor, dintre acestea 13 fiind câştigate de reclamanţi. 

Reprezentanţii Curţii de Apel Oradea au refuzat să comenteze hotărârea dată în cazul Jivan, însă aceasta a fost amplu dezbătută de specialişti în drept. Avocatul familiei Jivan, Darius Marcu (foto), a criticat „dezumanizarea unor judecători, lipsa totală de empatie și miserupismul crunt”, referindu-se atât la lipsa de celeritate cu care s-a desfăşurat procesul pensionarului, cât şi la încălcările drepturilor acestuia, confirmate de CEDO. „S-a constatat discrepanţa evidentă între situația gravă a domnului Jivan, dovedită cu documente medicale, şi deciziile CEPAH şi ale Curţii de Apel Oradea, fără niciun temei legal”, spune avocatul. 

În ce privește CEPAH, pe 22 februarie 2022, preşedintele Comisiei, dr. Ştefania Alexandra Feraru, a transmis conducerii DGASPC Bihor, care ceruse explicații, că decizia luată în cazul Jivan a fost... corectă, în ciuda condamnării României de către CEDO.