Milițienii din Poliție

Românii "s-au râs" cu anii de Garcea grupului Vacanţa Mare, apoi de Robi din Las Fierbinţi, care a îndulcit portretul poliţaiului cu IQ modest, dar nu neapărat şi totdeauna rău. Niciun umorist nu avea cum să profileze, însă, un alt personaj, mult mai frecvent în viaţa reală, de poliţişti de pe la ţară, cu apucături discreţionare, de miliţieni, linguşitori cu mai-marii comunali şi aprigi cu cei mici, predispuşi la şpagă, protejând primari şi pădurari penali, complici ba la furturi de lemne din păduri, ba la exploatări ori transporturi ilegale de balast.

Un astfel de personaj, în care aroganţa şi temperamentul contondent completează nu multa ascuţime de minte, am întâlnit în câteva comune bihorene, iar recent l-am văzut şi la Auşeu, unde şeful de Post a devenit anti-eroul unei întâmplări pe care BIHOREANUL a prezentat-o săptămâna aceasta.

În scurt timp (doar o jumătate de oră) după ce un localnic a sunat la 112 să se plângă că pe uliţele din sat circulă basculante supraîncărcate cu balast şi să ceară verificarea transporturilor, agentul principal Florin Ianc a descins acasă la "reclamagiu" şi l-a pus la punct pentru îndrăzneala de a fi tulburat mersul natural al trebilor locale. L-a somat să se legitimeze, ca şi cum nu l-ar fi cunoscut, deşi îi spunea pe nume, i-a vorbit flegmatic şi batjocoritor, l-a ameninţat că îl încătuşează, ceea ce - deşi bărbatul i-a dat buletinul - până la urmă a şi făcut, regizând o busculadă care să-i justifice intervenţia în forţă.

În doi timpi şi trei mişcări, "super-poliţistul" nu doar că şi-a făcut ancheta şi a conchis că faptele reclamate "nu se confirmă", ci i-a şi administrat corecţia bărbatului care ar fi sunat, vezi Doamne, neîntemeiat la 112. 

Am încercat să aflu de la tablagiul de Auşeu ce i-a justificat supra-reacţia, excesul de forţă (chiar aşa, dacă omul nu ieşea la poartă, i-ar fi spart uşa şi tăbăra peste el în casă?). În fond, ştia "datele" săteanului şi, dacă ar fi vrut doar să-l amendeze, o putea face oricând. Cum n-a avut răbdare, e clar că voia, la cald, mai mult de atât: să-l "înveţe minte". Dar am încercat degeaba: oricărei întrebări i-a răspuns cu stereotip-scut: "contactaţi conducerea IPJ Bihor".

Dincolo de explicarea purtării abuzive şi a excesului de forţă, şeful de Post a ocolit o întrebare la care conducerea Poliţiei Bihor chiar ar trebui, totuşi, să afle răspunsul: e adevărat sau nu că poliţistul escortează basculantele, ţinând "de şase" şoferilor pentru a nu fi opriţi, verificaţi şi sancţionaţi? Şi, dacă nu-i adevărat, cum se explică imaginile care îl arată în ipostază de antemergător, "sub acoperire", îmbrăcat în uniformă, dar la bordul unei mândreţi de bolid pe care, desigur, şi l-a luat din leafă. 

Chiar dacă e tentată să-şi protejeze subordonaţii, conducerea Poliţiei Bihor are datoria să afle şi să comunice adevărul, asta dacă nu cumva a uitat că misiunea Poliţiei este, pe lege, protejarea şi nu brutalizarea cetăţenilor, fie şi sub pretextul unor proceduri şi regulamente interne de ameţit credulii.