URMĂREȘTE-NE PE
MIERCURI, 05 AUGUST 2020
`

Părerea noastră

Folclor de Bihor
Mircea Chirila
De câte ori se apropie campania electorală, cei 200.000 de arhitecţi orădeni se reactivează, şi aşa aflăm pentru a nu ştiu câta oară că spânzurătorile montate acum patru ani în centru sunt hidoase, cutia de conserve din staţia de tramvai e horror, iar cârciuma nou deschisă nu se simte mai bine nici ea. Trăim în epoca "mai bine să nu se facă nimic decât să se facă prost". Dacă nu se face prost, se face cu întârziere. Iar dacă se face bine şi la timp, banii puteau fi folosiţi în cu totul altă parte. 
Zic şi eu
Adrian Cris
Am ajuns de unde am plecat, dar cu un preţ mare: resurse materiale şi umane irosite, doar pentru că nu vrem să purtăm o mască, să nu ne îmbulzim unii în alţii şi să ne spălăm pe mâini.
Vorba lu' Lulu
Lucian Cremeneanu
Sunt curios să văd cum o mai scoate la capăt Primăria Oradea de data asta. A vrut să găsească o soluţie pentru acoperişul parcării de pe Strada Independenţei şi, pentru a nu fi acuzată de totalitarism, a organizat concurs. A făcut un regulament (contestat de Ordinul Arhitecţilor din România), a adunat un juriu, a stabilit un termen limită şi tot ce i-a mai rămas de făcut a fost să numere punctele primite pe fiecare proiect, să facă un clasament şi să declare un câştigător. Acum mai trebuie doar să scoată castanele fierbinţi din foc cu propriile mâini.
Newsletter
Vreau să primesc periodic newsletter de la eBihoreanul.ro pe adresa de email:
Spune ce crezi
Care este prima măsură care ar trebui luată de urgență de autorități pentru limitarea creșterii răspândirii infecțiilor cu coronavirus?







De stiut

Avocatul Bihoreanului
Mircea Ursuta
Aşa cum arătam săptămâna trecută, Legea nr. 136/2020, cunoscută popular ca legea carantinei şi izolării la domiciliu, adoptată în urma unei decizii din 25 iunie 2020 a Curţii Constituţionale, prevede că izolarea unei persoane fără acordul acesteia se poate dispune doar pentru 48 de ore, într-o unitate sanitară sau, după caz, într-o locaţie alternativă ataşată unităţii sanitare, atunci când medicul constată riscul de transmitere a unei boli infectocontagioase cu risc iminent de transmitere comunitară.
Bihoreanul la medic
Mircea Dumitrescu
Steatoza hepatică reprezintă o acumulare excesivă de grăsimi la nivelul ficatului (în special trigliceride) cu mărirea sa uşoară până la moderat şi cu caracter benign şi reversibil de obicei, dar uneori putând deveni gravă, cu evoluţie spre ciroză (în condiţiile acumulării excesive şi îndelungate şi a asocierii unor factori nocivi). Î
10 Mai 2019, 14:00

Micuța Sophie, fetița munților, s-a întors acasă: împreună cu mama ei, a urcat până la 5.160 de metri, pe vârful Manaslu (FOTO)

Micuța Sophie, fetița munților, s-a întors acasă: împreună cu mama ei, a urcat până la 5.160 de metri, pe vârful Manaslu (FOTO) Prietenoase: Sophie s-a împrietenit repede cu micuțele tibetane, care o „priveau ca pe un OZN” pentru că în acele locuri nu a mai pășit picior de copil alb
0 clipuri
0 audio
0 fisiere

Sophie Gal, fetiţa munţilor, s-a întors din expediţia de pe vârful Manaslu, din lanţul muntos Himalaya. Împreună cu mama ei, Emese Kocsis, copila din Marghita a urcat până la Pasul Larke, adică la o altitudine 5.160 de metri, drumul până acolo fiind plin cu peripeţii şi obstacole.

O reuşită

Sophie şi mama sa Emese au ajuns acasă, în Marghita, luni, după aproape 17 zile petrecute în cea mai recentă expediţie a lor în lanţul muntos Himalaya. "A fost greu, a fost chiar foarte greu pe alocuri, dar ne-am descurcat şi am reuşit să definitivăm traseul", a povestit BIHOREANULUI mama copilei.

Cele două aventuriere au pornit din România în 17 aprilie şi şi-au propus să parcurgă 252 de km pe unul dintre cele mai "neprietenoase" vârfuri din Himalaya, vârful Manaslu.

Cele două au fost însoţite de şerpaşul din prima lor expediţie din Nepal, care a avut loc acum doi ani, pe vârful Annapurna.

Faţă de prima expediţie, în care Sophie avea doar 7 ani, acum, la cei 9 ani, a început să conştientizeze riscurile unei asemenea aventuri. "A devenit preocupată de faptul că o durea capul, reacţie care apare când ajungi la înălţimi atât de mari", a povestit Emese.

Cu toate astea, Sophie nu s-a descurajat, ba ar mai merge prin acele locuri. "Acolo nu fac şcoală, aşa că m-aş întoarce oricând!", spune micuţa.

O altă preocupare pentru Sophie a fost faptul că aici nu s-a mai întâlnit cu alţi trekkeri, adică oameni care practică mersul pe jos pe munte, la fel ca ea şi mama ei. 

Prin comparaţie, dacă la Pasul Thorang - punctul final de pe vârful Annapurna - au stat la coadă pentru poze, la pasul Larke (5.160 m), Sophie şi Emese erau singure. Pe traseu s-au mai întâlnit cu "10-13 trekkeri, mai mulţi nu", zice Emese.

Traseul nu este atât atrăgător pentru turişti fiindcă la peste 4.000 de metri există zăpadă, ceea ce face traseul şi mai anevoios, pentru a-l parcurge trebuie să fii însoţit obligatoriu de un şerpaş şi, în plus, permisele de acces sunt mai scumpe.

Desculţe, prin noroi

Sophie şi Emese au avut parte de multe "probe". Când au ajuns la peste 2.500 de metri, au fost nevoite să traverseze desculţe prin noroi pentru a nu-şi strica încălţămintele de munte. "Aşa a învăţat să nu se dea bătută chiar dacă pe alocuri au intervenit obstacole. Nu s-a plâns nici măcar o dată, ştia că nu puteam trece cu încălţămintea pentru că o stricam", a povestit Emese. 

La 3.000 de metri, Sophie şi Emese au ajuns într-un cătun tibetan, unde oamenii nu mai văzuzeră până atunci un copil alb. "Când am ajuns în sat, toţi au ieşit din case şi au început să se uite ca la un OZN, iar alţi excursionişti pe care îi întâlneam acolo îmi cereau voie să o fotografieze", a mai spus femeia. Şi copiii localnicilor s-au pozat cu mica aventurieră.

Bihorencele au parcurs un proces de aclimatizare, specific urcărilor la astfel de altitudini. 

O nouă expediţie?

Escaladarea ultimului pas a început în 28 aprilie, la ora 2 noaptea şi a durat nu mai puţin de 15 ore. La ora 17, mama şi fiica se aflau la Pasul Larke, adică la 5.160 de metri altitudine. Chiar dacă este o înălţime mai mică decât data trecută, traseul a fost mult mai tehnic.

La plecare, Sophie a mai avut parte de o experienţă inedită. Aflate în capitala Nepalului, în Kathmandu, au putut să asiste la un ceremonial hindus de incinerare a morţilor, la Pashupatinath (foto), un templu faimos situat pe malul râului Bagmati, unde este amenajat şi un crematoriu.

"Aşa a cunoscut şi o altă cultură. Ei sunt diferiţi faţă de noi. La ei, moartea este percepută ca fiind ceva normal şi firesc, nu se tem de ea, de aceea Sophie a fost foarte atrasă de această ceremonie", a mai povestit mama.

La plecare, în avion, Emese i-a arătat lui Sophie Munţii Caucaz. "Nu vrei să fie noua noastră destinaţie, mami?", a întrebat-o fetiţa. "Este un traseu foarte greu", i-a răspuns mama, dar asta nu mai e o piedică. Au învăţat şi din aventura recent încheiată că orice este posibil dacă îţi doreşti cu adevărat...

Citeşte şi articolul: Sophie, fetiţa munţilor: O copilă din Bihor a urcat, la 7 ani, 5.400 de metri pe un masiv din Himalaya 

Comentarii
Trebuie să fii autentificat pentru a lăsa un comentariu.

Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.
1 Comentariu
Mda
Cred ca e cam tinerica pt ceea ce este pusa sa faca. Dar recordurile musai sa fie doborate... Se vede si din fotografie ce fericita este prin comparatie cu fetitele localnice.
Postat 10 Mai 2019, 18:19 de Neutryno
count display
Ultimele Comentarii

CURS VALUTAR

  • 1 USD = 4.0976 RON
  • 1 EUR = 4.8341 RON
  • 1 HUF = 0.014 RON