Până săptămâna trecută, credeam că între finaliştii prezidenţialelor trebuie să existe o dezbatere, ba chiar să fie legiferată, dar aşa încât să nu degenereze în ţigănie. În câteva zile, societatea s-a împărţit între unii care, fiindcă Iohannis refuză "confruntarea" cu Dăncilă, îl acuză de laşitate, şi alţii care, ştiind ce a făcut fiecare, consideră dialogul imposibil. Tema "Marele Mut vs Proasta Statului" a devenit ea însăşi temă de campanie pentru turul decisiv, iar eu am ajuns să mă plasez în tabăra celor convinşi că "neamţul" chiar nu are ce discuta cu "vida".
De ce s-o facă? După ce femeia-premieră l-a sfidat constant, să credem că şi-a descoperit democraţia în sânge? Haida-de! A vorbit vreodată cu el? Nici măcar când o obliga fişa postului! Nici înainte să iscălească "Ordonanţa Lăcomiei", prin care a scumpit creditele, telefonia, gazul, internetul şi lucrările publice, nici când a zis neîntrebată că mută Ambasada din Israel din Tela Viv (cum zise o motostivuitoare), spulberând poziţia României de honest-broker în Orientul Mijlociu, nici când a trimis la Bruxelles trei propuneri de comisar, tustrele respinse, nici când a poruncit votul contra româncei Laura Codruţa Kovesi la conducerea Parchetului European.
Ce să "dialogheze" Dăncilă cu Iohannis? Să-l înveţe cum se zice he-he în nemţeşte ori meic ă foto în franceză? Unde e Podgorica şi unde-i Pristina? Să-l informeze şi pe el că Iranul şi Pakistanul sunt în UE, cum a zis ea?
Să fim serioşi! După ce a sfidat naţiunea, crezând că a cumpărat-o pe toată cu majorări de salarii între timp topite în inflaţia provocată de inconştienta guvernare, după ce a sporit câştigurile nesimţite ale unei camarile de analfabeţi, interlopi şi curve, a gazat femei şi copii, după ce a izgonit din ţară zeci de mii de români, Dăncilă a descoperit virtuţile democraţiei - dezbaterea, dialogul, polemica! Ba le şi ţipă la fel ca anul trecut, când se oţăra în Parlamentul European că "n-am venit să dau nimănui socoteală!" şi când pretindea că Danjandarmeria dejucase o tentativă de lovitură de stat, provocându-l acum pe preşedinte ca-n mahala: Ţineţi-mă, că-l omor!
Suntem aşa uşor de prostit? Eu sper că nu. Cel puţin eu nu chiar în halul ăla încât să mă dau cu fundul de pământ că PSD-ista ratează şansa să-l ia la rost pe Iohannis, aruncându-i fie că ea muncea pentru rrrromâni când el vindea copii (vă amintiţi Olguţa şi Firea, ediţia 2014?), fie că atunci când el pleca la schi, ea de dragul poporului se ostenea până-n Dubai, să aducă investitori arabi pentru a face port în Bucureşti.
Duminică, aşadar, merg din nou la vot, poate tot ţinându-mă de nas, dar asta numai din pricina fake-urilor de ultimă oră cu care Ciuma Roşie inundă internetul în ajunul scrutinului decisiv. Până să taie Iohannis salarii şi să închidă spitale, refuz să mă las lobotomizat de PSD.
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.