Leptospiroza: Ce complicații poate da această boală

În cursul evoluţiei bolii, după faza septicemică urmează faza organică, în care reapare febra, simultan cu instalarea unor sindroame diferite. Dintre acestea, cele ma frecvente sunt meningita leptospirotică (manifestată prin dureri de cap, fotofobie, redoare a muşchilor cefei, simptome care se remit de cele mai multe ori), sindromul hepatorenal (cu icter şi mărire în volum a ficatului, cu posibilitate de evoluţie spre forme severe), manifestări hemoragice limitate (la nivelul gingiilor, conjunctivelor, mucoasei nazale etc.) sau grave (hemoragii digestive majore) şi insuficienţa renală.

Convalescenţa survine după 2-4 săptămâni de la debut, iar complicaţiile formelor benigne netratate în perioada de stare sunt cele oculare (iridociclite, sau, mult mai rar, nevrita optică).

Leptospiroza poate avea mai multe forme clinice: forma gravă (manifestată prin icter, insuficienţă renală şi hemoragii, cu evoluţie deseori letală), forma benignă (cu simptome asemănătoare unei banale răceli, ca febră, frisoane, dureri musculare şi de cap, la care se adaugă, uneori şi un icter discret; simptomele dispar în câteva zile), forma meningiană (cu simptome asemănătoare meningitei virale şi care apare mai des la păzitorii de porci, evoluţia fiind favorabilă) şi unele forme atipice (gripală, tifoidică sau frustă). Există şi infecţii inaparente, aproape la fel de frecvente precum cele cu manifestări clinice.

Diagnosticul bolii este greu de stabilit pe baza datelor clinice, datorită varietăţii mari a simptomelor, mai ales în primele zile. Confirmarea se face pe baza datelor de laborator (izolarea leptospirelor şi teste serologice).

Leptospiroza trebuie diferenţiată de celelalte boli febrile însoţite sau nu de sindrom meningian, icter, insuficienţă renală sau hemoragii, cum ar fi gripa, meningita acută virală, hepatita acută virală, mononucleoza infecţioasă, gastroenterocolitele acute etc.

ATENŢIE!

Leptospirozele fără icter, inclusiv forma meningeană, se vindecă în 2-3 săptămâni, mortalitatea fiind aproape nulă, spre deosebire de formele care evoluează cu icter, insuficienţă renală şi hemoragii, care sunt grave. De aceea este importantă profilaxia bolii, mai ales la personalul aflat în contact cu animale (veterinari, zootehnişti, îngrijitori de animale, lucrători din abatoare, laboranţi etc.), care trebuie să respecte regulile de protecţie a muncii (evitarea contactului direct cu sângele, urina sau organele animalelor). De asemenea este obligatorie purtarea cizmelor şi a mănuşilor de cauciuc la lucrătorii din orezării, irigaţii, bălţi sau ape de canal. Se vor evita îmbăierile în ape situate lângă crescătorii de animale (în special de porcine), dar şi în alte bălţi, iar bazinele de înot vor fi clorinate şi protejate de rozătoare. Şi pescarii trebuie să ştie că apa bălţilor poate fi contaminată şi că se pot infecta.

REŢINEŢI!

Tratamentul leptospirozei se face în spital (prin lege, leptospiroza este boală cu declarare şi spitalizare obligatorie), cu penicilină sau doxiciclină. Formele grave necesită tratament specializat şi individualizat.