De 30 de ani febra galbenă liberală și ciuma roșie pesedistă prestează la marele bordel național, fără teamă că se va lega cineva de ele, pentru că printre clienți se găsesc și oameni din Poliție, și din Justiție, și din servicile secrete. Contrar uzanțelor, becul de la intrarea stabilimentului este de culoarea verde udemeristă, dar asta nu face decât să sporească notorietatea afacerii. Odată la patru ani, fetele își schimbă poziția. Care era deasupra trece dedesubt și invers, dar munca în esență rămâne aceeași.

Deşi practic meseria asta de trei decenii, azi, mâine, nu încetează să mă minuneze un fenomen permanent manifest în politica românească: modul în care se autodevorează coaliţiile de partide ajunse la guvernare, făcându-se cioburi înainte de-a apuca să furnizeze ceva substanţial naivilor de electori. A fost boala CDR-ului, a fost a USL-ului, este a guvernării de azi şi va fi, probabil, şi a celei de mâine...

Nu am urmărit să-l insult pe președintele României, pe care l-am votat de trei ori (în două rânduri vs Ponta și o dată în finala cu Dăncilă, ratată lamentabil de Barna), ci fac doar o constatare. În loc să avem, după legislativele de anul trecut, patru ani de pace, în care aleșii să îndrepte legile stricate de PSD, să gândească un PNRR corect (nu mizeria cu care se laudă „oamenii noi”, în realitate o condamnare la înapoiere) și să facă reformele fără de care, iată, statul a eșuat, Klaus Iohannis a distrus nu doar perspectiva, ci și prezentul. A lipit PNL și guvernarea tocmai acelui PeSeDe pe care susținea că vrea să-l țină deoparte de masa puterii.

Una dintre cele mai importante decizii CCR transpuse în proiectul de modificare a Codului de procedură penală a fost aceea prin care s-a stabilit că nu poate fi condiționată acordarea de despăgubiri pentru arestare sau condamnare nelegală de caracterul formal nelegal al actului de arestare sau condamnare, astfel cum decisese, în mod cu totul aberant, înalta Curte de Casație și Justiție prin una dintre cele mai rușinoase decizii din istoria Instanței Supreme.

Nu se cunoaşte unde şi cum se cantonează virusul în perioada dintre epidemii, dar se crede că virusul gripal A este prezent la populaţia umană de pe tot globul şi că cea mai mare parte a acesteia este capabilă să susţină un nivel scăzut al răspândirii interepidemice; pe de altă parte, anumite tipuri umane de virus ar putea fi cantonate în lumea animală, dar nu există încă dovezi concludente. În epoca modernă, mijloacele rapide de transport contribuie la răspândirea globală a virusului.